Oamenii care obișnuiesc să judece chibzuit sunt mai înclinați (sau nu) către experiențe aproape psihotice? Dar aceia cu o raționare mai slabă?
Oamenii pot fi amăgiți cu ușurință, scriam în alt articol, atunci când dispun de o abilitate cognitivă precară. Și după cum ne arată literatura empirică, tulburările mentale sunt legate cu eșecuri în raționare. Nu e totuna cu a crede că oamenii manifestă o inteligență generală slabă ori, mai profund, vreo întârziere mintală. Sau că orice persoană tulburată e musai cu inteligență slabă.
Această abilitate cognitivă – raționarea și rezolvarea de probleme poate fi dezvoltată pe durata anilor de școală, în baza unui program care țintește spre așa ceva, deoarece biasurile cognitive au un rol important în formarea și păstrarea unor iluzii ori fantasmagorii amăgitoare cum ar fi, teoria anti-vaccinare și statul paralel. Cine vrea să se ferească de iluzii are nevoie de antrenament în recunoașterea lor și ceva exercițiu logic. Adică, să practice gândirea critică (a nu se confunda cu criticismul), ceea ce se face din plin și la un nivel de excelență în școala neaoșă, de unde și apetența pentru bazaconii sau, mai pe șleau, rahaturi. Astfel că e înfiorător de simplu ca o oarecare importantă persoană să scornească rahaturi în public și o mare parte din popor să creadă în ele. Avem noi cea mai gravă epidemie de rujeolă? Avem noi și un stat paralel? Mai avem noi și bigotism religios (pe bani publici)? Și nu mai amintesc de alte pseudoștiințe, terapii și leacuri minune, pe care le tratează cu umor și ironie Radu Paraschivescu într-o carte publicată anul trecut la editura Humanitas.
Trei cercetători, de la universități din Germania și Norvegia, s-au întrebat așa: Dat fiind faptul că simptomele psihotice nu sunt doar experimentate de pacienții cu tulburări psihiatrice, ele fiind prezente și într-o mare parte din populație, ar putea receptivitatea la ”rahaturi” să fie un indiciu cognitiv pentru gânduri bizare și logică ne-convențională?
Plecând de la această problemă (ce apare în introducerea studiului), au derulat trei experimente ca să afle dacă biasul către acceptarea unei retorici fără sens aparent profundă, considerarea ad-litteram de enunțuri metaforice și suprimarea de răspunsuri intuitive e asociat cu experiențe aproape psihotice (EAP). Și fără a însemna că biasul cauzează EAP ori invers, deoarece știm că o corelație nu e cauzalitate. (Sau nu?)
”Dar ce e EAP?” te întrebi probabil ca orice persoană capabilă de raționare. Autorii se referă la idei delirante (iluzorii) sub-clinic și tulburări perceptuale, în timp ce psihoza reprezintă extrema spectrului sănătății psihologice. Ele sunt experimentate de pacienți psihiatrici, dar și de 5-8 % din populația generală. Dar nu a noastră, unde procentul, înclin să cred, e mult mai generos.
Aflăm din rezumatul cercetării că au probat raționamentul și EAP pe populația generală și pe pacienții care au trecut prin episoade psihotice. Au evaluat raționamentul deliberat cu scala receptivității la ”rahat”, scala confabulației ontologice și testul reflecției cognitive. Au măsurat de asemenea performanța algoritmică și însumarea cuvintelor, iar EAP a fost măsurată cu scala CAPE-42.
Trec peste alte detalii, despre care poți afla citind raportul studiului, și mă opresc la concluziile celor trei cercetători: ”Raționamentul deliberat precar poate contribui la formarea iluziilor și poate fi un bias de gândire generală destul de independent de inteligența generală a unei persoane. Acceptarea ”rahatului” poate fi facilitată de numărul simptomelor pozitive ale pacientului, contribuind la menținerea iluziilor.”
Ca să te poți feri de iluzii, măcar în situații cu miză, poți învăța aplicat o nouă biblie. Am o sugestie aici sau un curs dincoace. Bineînțeles că și prin unele facultăți sunt cursuri de gândit critic, ceea ce mi se pare promițător. Cele mai multe sunt ținute în aceiași manieră „academică”: în limbă de lemn și fără aplicații pe lângă un stil de predare de-ți vine să evadezi într-o fantezie cu o plajă luxuriantă aflată pe o insulă pustie unde ați eșuat voi, tu și câteva însoțitoare de bord (și ca să mă dau corect politic, tu și câțiva însoțitori de bord).