Lectura poate fi sau nu o experienţă plăcută. Când eşti obligată să citeşti, plăcerea e mult diminuată, dacă nu chiar inexistentă. Dacă ulterior lecturii urmează o evaluare finalizată prin note, note prin care sunt create ierarhii, lectura a devenit un mare pocinog. Iar pocinogul dureros, fiindcă îţi creşte sau scade stima de sine în funcţie de plasarea în ierarhie. Efectele amplifică durerea lecturii, dar şi strădania de a o evita. Pentru că o eviţi, apelând la diverse tertipuri (de ex, te dor ochii), ideea lecturii dureroase e consolidată până la concurenţa cu granitul.
Actul sexual poate fi sau nu o experienţă plăcută. Când eşti obligată să te coţăi, plăcerea e inexistentă. Va fi asociata durerii. Dacă ulterior actului sexual iniţiat din dorinţă, urmează evaluarea vizavi de prestaţie, coţăiala a devenit un mare pocinog. Anticipând evaluarea, anxietatea creşte şi actul sexual se intampla cu tensiune si cu mintea in alta parte, iar rezultatul e insatisfacţia. Pocinogul creste. Iar tu mai bine te lipsesti.
Să revenim la lectură. Îţi propun să credem că a fost o experienţă încântătoare. Fiind părinte, încântată de experienţa lecturii, oare nu vrei ca şi prichindelul să aibă parte de aşa experienţă? Negreşit. Vei încuraja lectura. Uneori îi vei oferi o recompensă. De cele mai multe ori vei discuta cu el pe topica lecturii. Cu atenţie îl vei trage de limbă despre ceea ce a înţeles din lectura sa. El te vede pe tine citind, aşa că el crede ca „cititul” e bun, nu face rau. Îşi modelează, aproape spontan, comportamentul prin imitaţie. Lectura devine o activitate asociată satisfacţiei.
Dacă experienţa lecturii poate fi plăcută şi tu nu o refuzi celor mici, de ce se întâmplă pe dos cu experienţa sexuală? Să fi fost o experienţă dureroasă pentru tine? De aceea, azi, respingi ideea orelor de educaţie sexuală în clasele mici?
Poate nu e cazul tău. Însă, mulţi părinţi interpretează educaţia sexulă ca fiind un prilej pentru copii să iniţieze experienţe sexuale. Şi dacă ar fi aşa? Dacă s-ar atinge pe ici-colo, adică pe scrot, gland şi labii sau clitoris? Coşmar! Ei cred, în mod fals, că familiarizarea cu un tip de experienţă, duce negreşit la acţiuni concrete de coţăială. Doar gândul la sex şi aproape inevitabil, îşi imaginează ei, urmează experienţe sexuale finalizate cu infectii sau puiandri. De ce să nu-i punem la adăpost, să-i protejăm, susţin ei, tabuizând şi mai abitir o experienţă esenţială pentru o maturizare sănătoasă.
Dar dacă experinţele sexuale şi erotice sunt plăcute, orgasmice sau euforice, de ce ai refuza această experienţă copilului tău? Nu vrei tu ce e mai bun pentru el? Sigur, când e la vârsta potrivită. Dar până atunci, de ce să nu-l familiarizezi cu subiectul? Aşa cum poate învăţa despre dinozaurii din Jurasic sau stelele din Galaxia noastră, de ce să nu înveţe despre relaţia sexuală diferită de relaţia de iubire, despre organele genitale, sexualitate şi reproducere şi, mai mult, despre boli cu transmitere sexuală?
Dacă eşti un părinte responsabil, nu vei lăsa propriile insatisfacţii sexuale să-ţi determine atitudinea vizavi de educaţia sexuală. Dacă tu ai avut parte de experienţe sexuale dureroase sau frustrante, nu trebuie să fie la fel pentru urmaşii tăi. Cred că poţi observa absurditatea unui tabu, fără a-ţi comenta eu despre riscurile unui tabu (când informaţia circulă liber şi e foarte uşor accesibilă, iar tabuul şi abstinenţa impusă nu feresc pe nimeni de consecinţele nedorite ale actului sexual). Dacă eşti un părinte responsabil (şi înţelept), îţi vei îndruma prichindelul către cultivarea unei atitudini inteligente şi relaxate vizavi de relaţii (şi experienţe) sexuale.
De ce ar fi păcat sau „infiorător” să trăieşti o experienţă plăcută sau euforică cu o altă persoană? Poate prin consecinţe, când te alegi cu ciupercuţe sau cu mici gâgâlici nedoriţi. Dar dacă ştii din vreme consecinţele? Poţi lua măsuri preventive? Bineînţeles. Dar dacă sexul e tabu? Urmează să-ţi creşti copii analfabeţi sexual?
Ignorance is the best policy. Knowledge is bad. Never be prepared.
Ce ar fi să consolidăm analfabetismul sexual (implicit, psihologic),alături de cel ştiinţific, în contextul unei religiozităţi profunde ? Cum? Să legiferăm (şi să înfierăm) tabuul vizavi de relaţii sexuale şi să cultivăm ideea abstinenţei sexuale până la căsătorie? Minunat! Asemene idei zburdă prin minţile unor concetăţeni, pentru care „lectura” a fost probabil o experienţă dureroasă şi care au reuşit să deturneze o initiativă lăudabilă a ministrului sănătăţii. (pax vobiscum).