”Am dreptul la propria opinie”, declară cineva cu încredere. Nu știe că se află într-o eroare logică gravă, mai puțin când știe și caută cu viclenie să ne abată atenția de la subiect.
Declarația ”am dreptul la propria opinie” făcută într-o polemică ne indică lipsa unor argumente și înlocuirea lipsei cu un ”hering afumat”. Declarația cu pricina e un ”hering afumat”. Adică are menirea să devieze discuția de la subiect sau teza în cauză dintr-o lipsă de argumente nerecunoscută sau mascată cu intenție. Poate fi o declarație provenită din ignoranță sau din viclenie retorică.
”Dreptul la propria opinie” nu are relevanță vizavi de adevărul/falsitatea unei afirmații. Cine afirmă existența acestui drept ne arată eșecul său în exprimarea unei justificări (argument) vizavi de opinia sa. În alte cuvinte, ne indică refuzul său de a participa la o discuție bazată pe argumente. (Prietenii acestui blog știu bine că argumentul, faptul și opinia sunt entități conceptuale distincte logic. Sau nu? Să reiau în alt articol?).