Pe buna dreptate, studentii ajung incalciti. Ma refer la studentii inregistrati la programul de licenta in psihologie (Univ. Hyperion). Sa-ti explic.
In acest program exista o diversitate de profesori. Unii au practica privata si sunt loiali unei anumite scoli sau asociatii de psihologie/psihoterapie. Eu sunt mai cu moț. Nu sunt loial nici măcar uneia, desi studentii tind sa creada ca daca predau cursul de psihologie cognitiva, atunci sunt un cognitivist. Nici pe departe, i-am asigurat eu. Nu-mi plac scolile/asociatiile, deoarece formatorii si membrii lor tind spre dogmatism ori groupthink. Sunt loial dovezilor (cand nu merg pe intuitie). Iar daca terapia cu ingeri (sau cu sfintele moaște) va trece testele clinice, atunci ma transform in simpatizantul ei. Nu in sclavul ei. (mai putin, daca ingerii s-ar dovedi a fi zâne). Dar, dincolo de tendinta la groupthink și dogmatism, asta e o alegere personala, intrucat pun un mare preț pe autonomie si prefer o perspectiva extinsa.
Atasati fiind de o perspectiva (punct de vedere), ei risca sa rateze orizontul. E un mare risc, nu doar pentru dânșii, ci pentru toti aceia care vehiculează repetitiv un singur set de asertiuni (circumscrise perspectivei). La dumnealor se manifesta insidios tendinta la confirmare a setului de asertiuni (bias de confirmare). Din nefericire, aproape nimeni nu constientizeaza riscul, pentru ca biasul de confirmare se manifesta sub nivelul constientizarii. Tu, sinele conștient, te trezești cu rezultatul vizavi de care inventezi o explicație. Totusi, o singura intrebare ar putea face o mare diferenta in constientizarea riscului.
Ce explicații alternative sunt posibile in raport cu evenimentul A?
Intrebarea ar fi primul pas. Urmează, desigur, al doilea pas, identificarea unor explicații alternative posibile. Evenimentul A poate avea doua, trei sau chiar mai multe explicatii. Să zicem ca ai ajuns de la A la explicația B. In al treilea pas, urmează să cauti dovezile pentru explicatia (alternativa) B. Nu doar pentru A.
Sa-ti ilustrez. Evenimentul la care asiști este că o tânără domnișoară stă pe banca și isi freaca ochii mari si frumosi (sau poate migdalati si mici). Ce explicații poți oferi?
- I-a intrat un gunoi în ochi
- Plange fiindca fost parasită de iubitul ei
- E somnoroasă
- O dor ochii de la concentrarea intensă
- Plange fiindca i-a murit bunica
- Lacrimează fiind răcită cobză.
- A luat o notă mică la examen.
Avem șapte explicații dintr-un foc. Sigur, mai poți identifica (la un alt foc). Cum anume vei afla care dintre ele este o realitate? Testezi empiric. Spre exemplu, mergi la dânsa și o intrebi.
In schimb, in virtutea unei atitudini non-stiintifice, vei apela la o teorie (explicatie) – numita teorie psihologica (non-stiintifica). Conform teoriei (accesata din memorie), ea isi freaca ochii deoarece plange. A fost recent parasita de prietenul ei. S-a oprit in parc, pe o bancuta, ca să-si stearga lacrimile.
Biasul de confirmare potrivește realitatea cu teoria psihologică din capul tău. Or dacă teoria ta e că fetele care stau pe banca si se freaca la ochi, inseamna ca plang datorita unei recente despărțiri, atunci asta vei percepe. Teoria ta a fost confirmată. In alte cuvinte, ai perceput ceea ce credeai (procesarea sus-jos). Dar, iată, fetele pot plânge din multe alte motive (explicații alternative). De aceea, merită să verifici inainte de a crede aprioric in propria teorie. (sigur, cand verificarea nu te costa prea tare; de aceea, la un nivel academic, cercetarea empirica presupune costuri serioase).
Cu alte cuvinte, punctul de vedere (perspectiva) e numarul 2. In schimb, orizontul se intinde de la 1 la 7. Din păcate, oamenii percep realitatea prin puncte de vedere. Rareori isi extind percepția la un orizont. Nici măcar nu e vina lor. Ei sunt prinsi in capcanele propriilor minti. Extinderea spre orizont presupune să invețe gânditul serios, iar asta solicită mai inainte inhibitia zvâcurilor mintale legate de fixarea intr-o perspectivă. S-ar putea deprinde prin educatie academica de calitate, căci mi se pare anapoda ca studentul să memoreze tone de cunoștințe, dacă habar nu are să examineze extensiv și reflexiv o problemă sau un eveniment.
Intuitia nu mai conteaza? Ma intreba o voce. Contează ce-ti soptește intuitia, si dacă ai urechi bune o vei auzi, dar nu inainte de examinarea alternativelor (cu conditia sa-ti oferi timp ). Ea se poate dovedi eronată. Fără indoiala, nici analiza nu e imună la erori.
Totuși, dacă ar fi să alegi, ce vei alege? Să privești la un eveniment (semnificativ) dintr-un punct de vedere sau dintr-un orizont de vedere?