Psihoterapia clasică e prea plictisitoare? Ai obosit să te lovești de explicații științifice, studii clinice și ani de cercetare? Ai fost vreodată la psiholog și ți s-a spus că problemele tale necesită timp, muncă interioară și, mai rău, că nu există soluții magice? Ai nevoie de o abordare mai… ezoterică!
Bine ai venit la Academia Șamanică (ce are academia cu șamanismul numai animalul de putere știe!), locul unde nu te rătăcești în detalii științifice inutile și nu te deranjezi cu termeni complicați ca „bias cognitiv” sau „mecanisme de apărare”. Aici, problemele și traumele nu se procesează prin discuții obositoare, ci se evaporă printr-un simplu ritual cu bețișoare parfumate, tobe, transe și incantații ancestrale.
Am de făcut o mărturisire. Prin studenție, fiind sătul de literatura psihologică în limba de lemn a lui Mielu Zlate (și alții asemenea), am devorat cam toate cărțile lui Carlos Castaneda. Acesta a descris în mai multe volume aventurile din călătoria sa inițiatică, petrecută undeva în Mexic. Între timp (adică după mult timp!) am descoperit gândirea critică și am rămas cu o întrebare arzătoare: Oare aventurile lui Castaneda sunt bazate pe fapte reale? Sau cât din ele sunt imaginate și cât sunt reale? Din câte am înțeles din surse sigure, sunt în mare parte ficționale dar amestecate cu fapte reale. Nu e și părerea editorului care încadrează volumele la non-fiction. Dar depinde care sunt acele fapte reale. Să fie real că șamanii puteau călători pe fire de lumină? Sau să fie fapt real că puteau să-și extindă conștiința cu cea a animalului de putere? Evident că nu, sunt ficțiuni; precizare pentru acei cititori mai imaginativi decât media.
Am visat mai demult să ajung un vraci, așa cum povestește Castaneda. Și dacă ar fi existat acum douăzeci de ani o ”academie șamanică”, zău că m-aș fi înscris. Dar am ratat această șansă a vieții din cauza raționalității, exact așa cum o povestește profesorul Steven Pinker, și care nu mă mai lasă s-o iau pe calea magiei (cu excepția a nițică magie la care apelez prin sesiunile mele). Am descoperit lumea din afara borcanului (problema filosofică a creierului din borcan) așa cum Neo din celebrul film Matrix a descoperit realitatea, devenind, astfel, imun la tentațiile irealității Matrix-ului.
Însă pentru cine încă mai visează să devină un vraci modern (fiind mult prea dificil, de exemplu, să învețe limbaje de programare sau să studieze psihologia modernă – o anexă a capitalismului neoliberal), nu este musai să călătorească în Mexic sau Peru. Și nici să se murdărească cu ierburi și ciuperci mucioase și să stea nespălat la fund cu săptămânile undeva într-o junglă la capătul lumii. Există chiar aici, la noi, această Academie Șamanică (există un site pe ro), ce îți oferă studiile (chiar și remote!) necesare meseriei de vraci sau șaman modern conectat la wi-fi. Desigur, la pachet cu o factură considerabilă. Într-adevăr, nimic deosebit față de costisitoarele formări în psihoterapie. Până la urmă, e de la sine înțeles din moment ce studiezi la o Academie!