Psihopatul e neînfricat, încrezător, carismatic, necruțător și focalizat pe scopul său fără să fie afectat de stările emoționale ale altor oameni din jurul său. Urmărește cu o tenacitate de oțel propriul interes și nu cedează stresului. Contrar folclorului psihologic, nu e neapărat violent. Nu e în mod necesar bătăușul, criminalul sau violatorul. Aceștia sunt, mai frecvent, cu profile antisociale. În schimb, psihopatul poate avea sau nu comportamente antisociale. El se poate adapta perfect, chiar, societății. Acesta e psihopatul înalt funcțional sau ”lupul deghizat în miel”.
E o diferență în diagnostic. Tulburarea antisocială poate fi cu ușurință confundată cu profilul psihopatic. Ca să ne înțelegem, psihopatia reprezintă un tip de personalitate patologică. Și nu putem crede că o persoană fie este, fie nu este psihopatică. După cum ne lămurește Kevin Dutton, cercetător psihologic britanic pe tema psihopatiei, există zone exterioare și interioare în profilul psihopatic. Seamănă cu stațiile aflate la periferie prin comparație cu cele aflate în interiorul traseelor de metrou. Avem un spectru psihologic, unde fiecare dintre noi se află într-o stație mai periferică, dar mai avem o minoritate aflată în stațiile din buricul traseului. Aici avem o doză de psihopatie accentuată.
Psihologii au creat chiar și chestionare prin care poți afla unde te poziționezi în spectrul trăsăturii psihopatice (TP). (psihologii competenți știu ca trăsătura psihopatică face parte din ”triada întunecată a personalității”). Mi-am aplicat un chestionar și nu vrei să știi în ce percentilă mă aflu. (mini-test: Ce este ”percentila”?). Zău, că aș prefera să am o doză ceva mai mare din TP. Sunt mai naiv decât îmi place să cred. (Sau poate testul n-are o bună validitate?). Dar mă străduiesc, conform principiului ”fake it until you make it”.
Kevin Dutton scrie, în cartea lui ”The Wisdom of Psychopaths” (2009), chiar despre talentul psihopatic care se dovedește avantajos în anumite circumstanțe pentru o comunitate. Spre exemplu, o doză bună din TP devine un talent în meseria de chirurg, în cea de director executiv, procuror sau militar profesionist. Primul poate salva zeci de vieți și al doilea poate conduce eficient o companie. Al treilea poate face dosare corupților, iar ultimul poate vâna teroriști. Sunt domenii de viață unde își pot manifesta talentele în scopuri nobile. Dar, din păcate, nu toți sunt orientați de valori umanitare. Interesele lor primează, dar camuflate de scopuri nobile. Iar dacă ajung în roluri de ministru, deputat ori senator, ce urmează? În ce s-ar putea transforma o democrație?
De ceva vreme îl urmăresc cu atenție pe un anumit domn. (cine nu-l urmărește!:)). Am privit cu atenție discursul dumnealui de ieri, televizat de Digi24. Și am fost intrigat de lipsa de reacție emoțională sau, mai exact, de răceala dumnealui vizavi de proteste și modul dubios de cum le răstălmăcește în termenii unei mașinării de manipulare cu origini nu doar în țară. Am rămas perplex. Mai ales, când am aflat că doamna de la Interne a scos o listă cu persoane publice numite instigatori la violență.
Mi se pare evidentă concluzia. Marca unui psihopat înalt funcțional constă în jocul duplicitar de mare artă, motivat de o foame cruntă de putere. Privești la dânsul, ba chiar conversezi cu el, și, dacă nu ești foarte atentă, ai putea jura că e cumsecade, mai puțin când observi efectele furtunii ce o declanșează în jurul său. Dar nu în mod direct. Ci prin oamenii manipulați de el.