Poate ți-ai pus la un moment dat această întrebare. Dar cu siguranță ai etichetat pe careva ca fiind ”matur” ori ”imatur”. De fapt, ce vroiai să-i comunici?
În știința psihologică a personalității există (pe baze empirice) un principiu al maturității. Într-o formă comestibilă unui cititor nespecialist, principiul ne informează că oamenii au tendința de a manifesta tot mai multă conștiinciozitate și amabilitate și tot mai puțină instabilitate emoțională pe măsură ce trec de la adolescență spre finalul vârstei mijlocii.
Conștiinciozitatea și agreabilitatea, dar și (in)stabilitatea emoțională (=nevrotism), sunt super-factori în modelul personalității Big-Five. N-am să aprofundez la ce se referă acești mari factori, deoarece vreau să trec la conceptul de personalitate matură. Am în minte o definire pe care o găsesc elegantă și cuprinzătoare. Îi aparține unui cercetător și profesor la Northwestern University, care timp de treizeci de ani s-a îndeletnicit cu studiul dezvoltării personalității. Dan P. McAdams, pe numele său, e autorul a numeroase cărți și articole dintre care am ales una, The Art and Science of Personality Development (2015). O pomenesc mai mult ca să mă laud, deoarece e greu digerabilă de cititorul neavizat. Poate da crampe.
Dumnealui consideră că omul desăvârșit e acela care își exprimă pe deplin personalitatea prin următoarele trei straturi: actor, agent și autor. Cele trei straturi corespund fiecare unei perspective din care o persoană poate fi înțeleasă. Mai aprofundat, fiecare om se exprimă pe sine prin unele trăsături dispoziționale (tipare de gândire, emoții și comportamente) în diferite contexte. Ne aflăm pe primul strat sau îl putem înțelege din această perspectivă a personalității – în sensul clasic. El e ”actorul” pe scena socială. Iar maturitatea înseamnă să-și manifeste cu eficiență trăsăturile distinctive pe cât mai multe scene sociale unde apare. (”Cum mă port eu?; Ce simt? Cum acționez?”)
Pe următorul strat al personalității, omul se exprimă ca ”agent” motivat prin scopuri și valori. Știința dezvoltării arată că ”agentul motivat” crește de pe la 7, 8 ani. Iar măsura în care omul își urmărește cele mai îndrăgite scopuri și valori ne dă nivelul maturității sale. (”Ce prețuiesc eu?; Ce vreau?; Ce contează pentru mine?”)
Ultimul strat înseamnă perspectiva autorului sau cel care își creează poveștile vieții debutând prin etapa primei tinereți. Se mai cheamă că își dezvoltă o identitate narativă, un concept menționat deja în alt articol. Maturitatea se conturează când omul narează și trăiește o poveste despre propria viață care conferă vieții sale semnificație deplină și țel. (”Ce înseamnă viața mea?; Cine sunt eu?; Cine am fost?; Cine voi deveni?”)
Cine vrea să se cunoască pe de-a întregul va afla în primul rând, care îi sunt trăsăturile (semnificative), apoi propriile scopuri și valori, dar totodată și poveștile sale. Și va învăța să trăiască cu ele. Pentru că, toate astea nu vor fi ușor de dus.