E o intrebare întâlnită adesea la oamenii confruntați cu finitudinea vieții, odată ce au abandonat credința copilărească că viața continuă după moarte în forma unui suflet care fie călătorește înspre o lume astrală, fie se reîntoarce încarnat pe pământ.
Nu e ușor să dai drumul acestei iluzii și să înfrunți realitatea finitudinii și neantului. Te afli în fața unei frici paralizante. Experiența morții te înfioară cu atât mai mult cu cât te așteaptă neantul. De aceea, oamenii, care au abandonat iluzia, încep să traiască curajos. Ei caută (și fac eforturi) să dea tot ce au mai bun în această unică existență.
De ce merită să trăiești dacă urmează să mori?
Deoarece:
- Ești o ființă unică – crești și te maturizezi după o rețetă nature-nurture unică. Nu mai există, nu a existat și nici nu va exista o ființă ca tine, ci doar relativ asemenea ție, dar niciodată identică.
- Te-ai născut, fiind lozul câștigător la loteria genelor (momentul concepției). Într-o exprimare poetică, te afli sub o stea norocoasă.
- Ai supraviețuit până azi și sunt foarte mari șanse să supraviețuiești în continuare.
- Viața te-a oferit pe tine lumii. Din reciprocitate, merită să te revanșezi. Dacă tot ești aici, merită să faci o diferență, dar fără a fi o obligație. Poți trăi pentru plăcerea de a trăi.
- Ești o ființă conștientă, capabilă de a contribui prin acțiunile ei la binele celorlalte ființe (mai mult sau mai puțin conștiente). Contributia se va intoarce. Te vei simți implinită și sunt șanse ca alți oameni (câteodată, alte animale) să-ți întoarcă binele.