Să-l ai pe dumnealui aproape pare a fi fericirea supremă. Doar pare, deoarece pe măsura trecerii timpului peste cupluri se așterne obișnuința. Celălalt nu-ți mai trezește fiori, nici bujori, ci mai degrabă nervișori. Da, alături de ”puișori”, dacă aveți în dotare, ceea ce n-ar fi de mirare.
N-ai recunoaște, că ai cheițe fără broaște. Ce, naiba, m-a apucat? Probabil visezi în intimitate (un vis insoțit de vinovăție?) cum l-ai retușa mai în acord cu viziunea ta despre un partener cumsecade și, desigur, mai sexi. Sau poate nu? Îmi replici că ești mulțumită și nu vrei nici măcar unele mici retușuri? Asta ar fi excepțional. Și, dacă așa este, te bănuiesc de întâlniri repetate cu Dalai Lama sau cu extensiile dumnealui occidentale.
E relativ stabilit în baza studiilor pe cupluri, că pasiunea și satisfacția sexuală se diminuează în relațiile de termen lung. Asta, când nu dispar cu desăvârșire fiind înlocuite cu ostilitate și neîncredere, poate chiar dispreț. De aici până la separare e un traseu scurt, după cum știu prietenii lui John Gottman (tipul care a îmbinat practica terapiei de cuplu cu cercetarea psihologică serioasă; colac peste pupăză a combinat-o și cu soția dumnealui, Julie). De altfel, diminunarea satisfacției e o evoluție predictibilă în baza teoriei adaptării hedonice (detalii poți găsi aici, dacă plătești aprox. 12$). Dar, se pare că nu e inevitabil. Iată o veste care mă bucură. Dar, oare ce fac acele cupluri care, cumva, păstrează după niște ani din pasiunea si satisfacția sexuală de la începutul relației?
Sunt convins că și pe tine te interesează. De aceea apelez la o cercetare de teren realizată prin statele americane pe un eșantion uriaș (N=38,747 de cetățeni). Echipa de cercetare a identificat acele atitudini și comportamente care diferențiau între satisfacția și insatisfacția bărbaților și femeilor care coabitează de cel puțin trei ani.
Majoritatea s-a declarat satisfăcută cu viața sexuală în timpul primelor șase luni impreună (83% F, 83% B). În raport cu viața lor sexuală actuală, satisfacția a devenit mai variabilă. Aproape jumătate din respondenți erau per ansamblu satisfăcuți, iar restul avea sentimente neutre.
Iar acum surpriza… plăcută. Mai mult de unul din trei respondenți au declarat că viața sexuală era în prezent la fel de pasională ca la început (38% F, 32% B). Ce făceau aceștia? Sau, mai bine zis, ce, Doamne iartă-mă, își făceau unii altora?
Să te ții bine. În primul rând se coțăiau mai des decât restul și cântau mai mult din ”instrumente” (în corul bisericii?). Doamnele cântau la flautul cu gușă, în timp ce (sau alternativ) domnii se îndeletniceau cu ciufulitul veveriței, iar aceia cu glicemia scăzută se înfruptau din savarine. Mai aveau grijă să-și procure orgasme mai consistente. Nu doar o dată de anul nou. Iar ca să ajungă la aceste momente sublime, se îngrijeau de stimularea dispoziției erotice și comunicarea sexuală.
Autorii studiului derivă o serie de recomandări pentru cuplurile interesate de revitalizarea relației sexuale. Aș putea să le țin pentru grupurile mele oculte, dar nu pot, pentru că m-a lovit compasiunea. Iată care sunt ele:
- Oferă timp ca să te angajezi în preludiu înainte de inceperea actului sexual (de ex, să-i scrii texte ”obraznice” pe durata zilei);
- Să-ți faci timp pentru intimitatea erotică prin stabilirea unor întâlniri romantice;
- În preludiu să incluzi sărutatul tandru și pasional, care ar putea crește pasiunea și excitatia;
- Să incluzi un mix de acțiuni precum, un masaj, lenjerie sexi, discuții despre fantezii sexuale;
- Să-ți dezmierzi partenerul și să-ți exprimi dragostea în postludiu amplifică satisfacția sexuală;
- Iar când cuplurile rămân în pană de vultur sau de idei, pot căuta altele prin cărțile cu psalmi.
Ai observat nota lor comună? Timpul și acțiunea (deliberată) afectuoasă, dar creativă (sau ludică).
Studiul a fost publicat (online) pe 22 feb. 2016 în The Journal of Sex Research.