Cate emotii cunosti? Crezi ca poti face o lista cu douăzeci de emotii? Reușești, de obicei, să le identifici la tine? Abilitatea discriminării emoțiilor proprii contribuie la acuratețea empatiei. Cel puțin așa ne informează un studiu proaspăt publicat (25 feb.) in jurnalul meu preferat Social Psychological and Personality Science.
Dar azi, iti propun să mergem mai inspre radacinile emotiilor, adica la fiziologia lor. Daca insiri emotiile, vor fi destul de multe in raport cu cele cateva senzatii corporale (ex: pulsatie, tremur, furnicaturi, cald-rece, presiune, durere). Sunt prea putine senzatii pentru varietatea de emotii traite de oameni. Pare paradoxal la prima vedere, dar asa stau lucrurile, iar unii cercetatori ai emotiilor s-au intrebat cum de este posibil sau cum pot explica cele cateva tipare fiziologice zecile de emotii umane. Cum e posibil ca o crestere in ritmul inimii sa explice atat furia, cat si frica?
Imaginează-ți două echipe care trag de o funie, fiecare de câte un capăt, pe care n-au voie să-I dea drumul. Câștigă echipa care, trăgând de funie, aduce cealaltă echipă în terenul ei.
Cele cateva tipare fiziologice sunt, de fapt, doua. Te poți gândi la echipa rosie si echipa albastra. Senzatiile corporale fac parte dintr-un sistem fiziologic care opereaza pe principiul jocului cu funia. Acest sistem –ansamblu de manifestari fiziologice este legat de activitatea celor doua diviziuni ale sistemului nervos autonom. Simpatic si parasimpatic. Dar sa revenim la analogia noastra.
La unul din capetele funiei se afla echipa rosie (ER). Cand ER intra in actiune (castiga teren), te simti excitata (in sens fiziologic) si activa. In corpul tau se intampla o serie de evenimente:
- Adrenalina si glucoza sunt lansate in fluxul sanguin si iti ofera multa energie;
- Ritmul inimii si cel al respiratiei cresc ca sa te aprovizioneze cu tot mai mult oxigen necesar muschilor;
- Fluxul sanguin este diminuat la nivelul pielii, pentru ca in caz de ranire sangerile sa fie reduse;
- Sucurile gastrice devine mai puternice (acide) ca sa-ti asigure o rapida descompunere a hranei pentru mai multa energie.
Pe scurt, aceste semnale fiziologice indica activarea unui raspuns lupta-sau-fugi. Daca te-ai decis (ca urmare a exercitarii functiei executive de control inhibitor) sa nu te angajezi in lupta/fuga sau, in plan psihologic, in agresiune verbala sau evitare, energia disponibila si ne-cheltuita din corp va fi experimentata ca usoara ameteala, slabiciune in genunchi, fluturi (sau albine, dupa preferinte) in stomac si, aproape sigur, tremuri.
La celalalt capat avem echipa albastra (EA). Cand EA castiga teren, corpul tau se linisteste, te simti calma si relaxata, adica o serie de modificari fiziologice antagonice primelor se produc in corp:
- Ritmul inimii descreste sau incetineste;
- Respiratia devine lenta, regulata si profunda (ca in relaxarea de la final de sedinta);
- Sistemul digestiv isi incetineste activitatea;
- Se produce vasodilatatie;
Cel mai adesea, cele doua echipe lucreaza impreuna ca sa se asigure ca senzatiile corporale sunt adecvate la imprejurarile in care te afli. Daca tu esti in parc si crezi ca in acel tufis este un tigru, atunci ER intra in actiune si poti simti cresterea pulsului si umezirea palmelor, uscarea gurii etc. Dar imediat ce iti reamintesti, ca esti in parcul Zoo si ca un gard inalt te desparte de acel tigru, adica esti in siguranta, EA castiga teren si pulsul tau coboara spre cota normala. Nu si daca tigrul se apropie de gard. ER nu inregistreaza creșteri, dacă ai fost antrenat in celebrul templu budist din vestul Thailandei unde tigrii s-au transformat prin iubire si compasiune (cu sprijinul unui serios antrenament de condiționare) in feline pufoase si prietenoase.
Asadar, nu exista senzatii corporale asociate fiecarei emotii, ci doar un unic sistem fiziologic care variaza in intensitate (ER-EA). Iar acest sistem are variatii care sunt unice, diferite. Astfel ca, unii oameni sunt mai reactivi emotional, iar altii mai putin reactivi (reactivitate emotionala asociata in plan neurologic cu activitatea amigdalei, o structura neuronala in forma de migdala).
Daca avem un sistem fiziologic compus din doua tipare, atunci cum se face ca experimentam totusi emotii atat de complexe si variate? Raspunsul se afla intr-un alt articol.