Nu fara mirare observ la unii oameni indignarea cu care raspund ideii cum ca omul este doar un alt animal. O furtuna de argumente este declansata de viziunea omului ca animal, o alta maimuta, desi fara par (ori cu foarte putin par) sau “goala”, dupa cum remarca Desmond Morris, acum mai bine de 40 de ani, intr-o carte (desi, tiparita in 1967 cu titlul “The Naked Ape”,nu stiu cat de celebra la noi in tara, cu o piata de carte inundata de literatura spiritual-mistica) ce demonstreaza cum comportamentele noastre fundamentale, sexualitatea, agresivitatea, procurarea hranei (si altor resurse), nasterea si ingrjirea copiilor, crearea confortului, comunicarea si relatiile in grupuri, sunt similare (cu unele nuante de complexitate) cu cele ale mamiferelor care traiesc in grupuri (de ex. delfini, foci, maimute, elefanti, lupi).
Acest articol se adreseaza acestei categorii de oameni, cei care simt revolta cand aud de animalul om. Nu cred ca ma insel, daca afirm ca viziunea potrivit careia, omul este o fiinta diferita de regnul animal, a avut si are consecinte nefericite asupra mediului natural, dar si asupra celui social. O viziune stramba, contrazisa de stiintele naturale, dar puternic sustinuta de tabara creationista (credinta intr-un Creator divin), care genereaza o violenta salbatica atat inlauntrul umanitatii, cat si intre celelalte vietuitoare si plante si oameni. Orgoliul fiintei speciale, cu origini divine (pentru unii, extraterestre!) creeaza o prapastie intre oameni si mediul natural, intre oameni si alte vietuitoare. La acest orgoliu a contribuit si aparitia unui curent de gandire numit umanism, ce aseaza in centrul existentei omul si potentialul sau, care cere auto-actualizare. Umanismul s-a nascut ca reactie la behaviourism care trata omul ca pe un simplu animal, care poate fi dresat (teoria conditionarii). Umanistii radicali s-au pripit in idealizarea lumii si omului, ca agent liber, care poate alege si controla evolutia vietii, incluzand materialismul-pragmatic oferit de gandirea evolutionista (influenta in abordarea behaviourista) intr-o conceptie ipocrita ce face din om, un semizeu (deci cu origini divine), care poate stapani dupa voie lumea cu ajutorul tehnologiei. Umanismul radical in combinatie cu progresul tehnologic mi se par a alcatui o conceptie periculoasa pentru viitorul umanitatii, intrucat neaga ori desconsidera legatura profunda cu natura si alte animale, pasari, insecte, chiar microbi si virusi. Un individ, care crede ca el este diferit de un animal, care crede ca este doar “posesorul” unui animal in interior, care mistifica realitatea si care crede ca are un potential ce merita actualizat sau un destin de implinit, in pofida animalului ce-I saboteaza visele de implinire si preamarire, mi se pare un idealist utopic.
Idealistul utopic se auto-percepe ca fiind o fiinta speciala. In situatia in care crede in existenta unui Creator, devine special prin misiunea divina (predestinata), iar cand nu are astfel de credinte, isi asuma pretentia ca poate schimba lumea, in virtutea unei dreptati pe care si-o aroga de facto. Ambele situatii genereaza justitiarii, cei care cred ca realitatea trebuie sa arate in cutare fel sau altul. In consecinta,unii dintre ei se inhama la o munca sisifica (fiecare in felia lui mai mare ori mai mica) prin care sa modeleze mediul natural, oameni si obiceiuri conform cu un “adevar” subiectiv (uneori, revelat!), desconsiderand libertatea si intentiile celor din jur, dar si curgerea sau evolutia spontana a vietii. Ceilalti sunt justitiari pasivi, care nu actioneaza, doar contempla “raul” din lume, mizand pe interventia divina, judecata de apoi ori pe roata karmei care se va intoarce (cred in justitie divina).
Oamenii sunt animale. Tu esti om. Prin urmare, esti un animal.
Esti un animal social, pentru ca esti un individ cu mari sanse de supravietuire doar ca membru intr-un grup sau in mai multe grupuri. Indiferent de opinia ta personala, subiectiva si de credintele tale ori de experientele tale transpersonale, indiferent de spiritualitatea, cultura si educatia ta, indiferent de comportamentele tale morale, corecte si bune, indiferent de caldura si compasiunea ta, indiferent de gandurile tale elevate sau mai putin elevate., indiferent de altruismul si actele tale caritabile, de creatiile si inventiile tale, natura ta umana este animalul. Esti liber sa contesti adevarul primei premise. Desi, asta ar insemna sa contesti dovezile obiective ale unui corp de discipline stiintifice ca antropologia, biologia, genetica, fizica si chimie (plus dovezi oferite de cercetari empirice din zone interdisciplinare). Ar insemna sa declari ca toata aceasta cunoastere este falsa. Caz, in care, te pot suspecta, de un grav dezechilibru psihologic.
Nu esti, dupa cum afirma unii, un om care contine o parte de animal. Mi se pare o afirmatie inepta, cu radacini in viziunea progresist umanista (radicala, cu influente spirituale si religioase!)ce idealizeaza locul si rolul individului din specia homo in contextul larg al evolutiei vietii pe acest pamant. Nu ai o parte de animal inlauntrul tau, tu fiind, de fapt, om. O astfel de viziunea dihotomica are doar un caracter didactic, necesar intelegerii. Operam cu dihotomii, cu categorii, cu clase de proprietati, de aceea suntem indusi in eroare de propriile noastre rationamente. In mod obiectiv, exista o singura natura: animalul. Esti membru al speciei homo sapiens din familia hominidelor, ordinul primatelor; o specie de animale inrudita cu maimutele (1,6 de procente din materialul genetic ne despart de cimpanzei sau, in alte cuvinte, fara aceste procente te-ai fi dezvoltat ca o simpatica maimutica!).
Vei sari ca ars(a) direct la jugulara mea (poftim, dovada!), sustinand ca omul este o fiinta speciala, pentru ca este creator de cultura, de tehnologie, de morala! Si, simultan, capabil de atrocitati ingrozitoare! (de fapt, “raul” insinuat in sufletele fragile care nu cred in puterea zeului).
Omul este un animal capabil sa genereze cultura (la nivel social prin colaborare in grupuri mari), dar nu e cu nimic mai special decat o colonie de furnici. Functionalitatile sale culturale, creatia, artele, educatia, sunt sustinute de dezvoltarea neocortexului. Aceasta treapta superioara in evolutia creierului nu ofera nimanui o legitimitate pentru aroganta la fel cum numirea ta intr-o pozitie de conducere nu-ti justifica aroganta, masurile autocrate si lipsa de cooperare cu cei aflati ierarhic in pozitii inferioare. A, doar poate ca nu stii, de unde ti se trage?! Animalul, daca ma intelegi, se manifesta odata ajuns in pozitie de putere. Este o vulnerabilitatea arhaica. O pozitie de conducere vulnerabilizeaza controlul (cortexul prefrontal) eului constient , astfel incat este de asteptat ca animalul sa se manifeste in sensul controlului pe resurse, eliminand competitia si orice amenintare a pozitiei privilegiate. (distinctia animal-om e necesara intelegerii).
Omul, chiar daca dispune de un psyche si de constiinta (proprietati ale unui creier complex), este tot un animal. Unele mamifere poseda un psyche, dintre care unele sunt chiar constiente de sine si pot chiar anticipa pe termen scurt viitorul, asa ca nu e cazul sa te falesti, crezand ca proprietatea mintii si constiintei te propulseaza intr-o lume angelica!
Dincolo de fasonul cultural, de conventii si norme, de limbajul articulat si ratiuni legitime ori nu, de vestimentatie si coafuri, de valori morale si etica, de vise si apiratii dintre cele mai nobile, maimuta transpare in toata goliciunea ei!