Ce zici de un experiment? Citeşte cu atenţie.
Eşti o persoană cu o inteligenţă înaltă. (din moment ce citeşti acest blog).
Ce am făcut eu? Te-am fixat într-o categorie, categoria persoanelor cu o inteligenţă înaltă. Metaforic, ţi-am lipit o etichetă pe frunte. Ce vei face tu? Vei tinde să confirmi eticheta indiferent de context şi moment. Dar, oare, cât de realist este să te aştepţi la manifestari inteligente tot timpul? Ti-am creat aşteptări nerealiste? Sigur, cu ajutorul tău, dacă mă investeşti cu încredere.
Pentru tine posibilităţile au dispărut. Tu eşti inteligentă. Ti-am făcut farmece. Prin urmare, vei tinde să dovedeşti lumii şi ţie însăţi că eşti inteligentă (validarea subiectivă). Urmează dezamăgiri.
Acum, hai să vedem alte formulari.
Ai putea fi (sau poti fi) o persoană cu o inteligentă înaltă.
Sau
Mi se pare că eşti…
Mai sună ca fiind fixă trăsătura inteligenţei? Nu. Mai mult, devine o posibilitate a cărei manifestare depinde de efortul tău. Îţi comunic o posibilitate din perspectiva mea, din care mă pot înşela, ne-fiind un zeu. Am evitat să te fixez într-o categorie.
Ai la dispoziţie prilejul de a te manifesta fluid. Eşti conştientă de natura dinamică a manifestării inteligenţei. Oamenii sunt entităţi dinamice, nu fixe.
Mai urmează dezamăgiri? Desigur, însă vei trece cu uşurinţă prin ele. Aşteptările tale vizavi de tine sunt flexibile. Iar manifestarea inteligentă depinde de controlul tău. Înţelegi că manifestarea inteligenţei e variabilă în funcţie de context. Nu poţi fi ageră la minte când eşti obosită după o zi plina.
Categoriile pot creea angajamente cognitive premature. Afirmaţiile absolute te pot fixa în scheme cognitive, mai ales, când sunt oferite (din dragoste) de persoane cu autoritate. Te poţi gândi la un părinte care îşi fixează fiica într-o categorie. De exemplu, părintele zice „eşti frumoasă” şi îi zâmbeşte iubitor. Ai fermecat-o! Te asigur că ea se va strădui să fie frumoasă. Mai puţin, când va afla în grupul de egali că frumuseţea e relativă, iar pentru câţiva e chiar o ciumafaie.
Te poţi gândi la un formator, antrenor sau profesor. La rândul lor, animaţi de emoţii pozitive sau intenţii bune, dar şi neştiinţă psihologică, te pot fixa în categorii. „Eşti un terapeut/sportiv talentat” zice dumnealui (sau dumneaei) studentului. Formatoarea manifestă o superioritate divină. E clarvăzătoare sau omniscientă? În tentativa de a fi încurajatoare sau securizantă, i-a programat destinul psihologic – o aşteptare imperativă de a se manifesta ca sportiv/terapeut talentat.
De obicei, nu e o fixaţie unică. Multe alte fixaţii categoriale sunt asociate, deoarece oamenii comunică în general în termeni absoluţi, nu relativi. E o strategie reuşită pentru… alţi terapeuţi. Acestora (formatori, antrenori, profesori şi părinţi) le sunt profund recunoscător. Îmi oferă de lucru. Nu doar mie, bineînţeles.