Imaginează-ţi următorea scenă. Într-o noapte de iarnă cumplită din Alaska, doi porcuşori ţepoşi, pituliţi într-o viziună, se înghesuie unul într-altul din nevoia de a se încălzi. Îşi oferă reciproc căldura necesară supravieţuirii pe timpul iernii. Dar pe măsură ce se înghesuie tot mai mult unul într-altul, se trezesc cu înţepături dureroase. Sunt nevoiţi să ia distanţă, ca apoi, să se reapropie unul de altul ca să se încălzească.
Ţi se pare că seamănă cu o relaţie de cuplu? Nu vreau să zic că eşti un porcuşor ţepos sau o scrofiţă cu ţepi. (diminutivarea lor sună mai ludic, aşa că realitatea metaforică devine mai fără ţepi).Dar, aproape sigur, indiferent de gen, eşti cu ţepi. Măcar cu ţepi de arici, porcuşorul ţepos fiind un arici mai maricel dotat cu ţepi înfiorători, şi măcar câteodată. Nu exagerez; ţepii dânsului (sau dânsei) sunt realmente înfiorători. Uite-l aici cum tine la distanta o ceata de lei africani. (Într-adevăr, aşa pare şi dumneaei câteodată. Oricât de leu ai fi dumneata, îţi poţi lua nişte împunsături de te ustură până-n măduvă).
După cum vedem (cu ochii minţii, bine?) din scenă, cei doi porcuşori pot beneficia de relaţia termică, intimă şi reconfortantă, numai dacă acceptă inevitabila durere a apropierii. Ea te poate răni cu doar câteva cuvinte. El, nefiind mai prejos, de asemenea. Nu neapărat cu cuvinte. Ci cu tăcerea asurzitoare. Ea (sau el) se simte atrasă de un alt bărbat şi se abţine, dacă reuşeşte. Se poate, şi se întâmplă, ca interesele lor să fie divergente sau să nu se întâlnească în nevoile lor emoţionale. Urmează să negocieze şi fiecare să facă o concesie, în sine, dureroasă sau frustrantă. Cât de multe sunt aceste concesii şi până unde poate fiecare ajunge cu aceste concesii depinde, după cum ştie oricare terapeut de cuplu (suficient de matur!), depinde de toleranţa şi aucontrolul fiecăruia.
Oamenii care reuşeşc să gestioneze aceste obstacole inevitabile se pot considera norocoşi. Nu doar că se pot bucura de o relaţie intimă sănătoasă şi stabilă, ei au şi şanse mai mari ca urmare, să ducă vieţi mai fericite, mai sănătoase şi mai îndelungate. Dar care să fie secretul unei vieţi de cuplu iubitoare şi sănătoase?
Răspunsul iniţial al oamenilor într-o relaţie conflictuală e o reacţie viscerală consistentă cu o preferinţă dată sau aparentă (sau un scop temporar/superficial). Mai concret, dacă dumnealui te supără, tu reacţionezi sub impulsul (copleşitor) al supărării. Metaforic, poţi vizualiza un rafting unde eşti luat pe sus de valuri şi cărat de torent prin meandre şi coturi ale râului încât ai mari şanse s-o mierleşti. Ai pierdut controlul bărcii şi faci diverse manevre superficiale sau neinspirate ca să te redresezi. Dacă acţionezi pe baza preferinţei de moment nu e în folosul unor beneficii de termen lung ale relaţiei, ci în beneficiul imaginii de sine sau gratificaţiei de moment. Merită, adesea, să schimbi macazul de la preferinţele temporare la cele de termen lung, considerând beneficiile din viitorul îndepărtat al relaţiei. Cu alte cuvinte, eşti orientată spre cooperarea din viitor sau beneficiul mutual aflat în viitor şi nu pe beneficiul victoriei de moment. De exemplu, ce sens are, în raport cu viitorul relaţiei, să te răzbuni în acest moment pe dânsa? N-o poţi face în viitor? (kidding!) Să-i demonstrezi tu, un macho, că eşti cocoş, adică să fie ca tine şi nu ca ea?
Dar ce te faci dacă tu renunţi la dreptatea personală, iar ea nu? Până când să accepţi compromisuri de dragul bunăstării emoţionale de viitor a relaţiei? Teoria schimbului social prezice că partenerii tind să-şi ofere şi să primească în mod echilibrat, iar compromisurile repetate ale unei părţi, fără reciprocitate, va duce la ostilitate aproape sigur (mai puţin când eşti o sfântă/un sfânt).
Procesul mutării de la preferinţele „date” (temporare) la cele „eficiente” (care sprijină relaţia pe termen lung) se cheamă în idiom psihologic „transformarea motivaţiei”. Acest proces este facilitat de… ? Controlul executiv (pentru cititori mai noi, controlul executiv ne permite să facem planuri, să anticipăm, să judecăm şi să luăm decizii, să ne concentrăm şi să ne controlăm comportamentele în anumite limite biologice). Generat din lobii prefrontali via cingulat şi modelând activitatea amigdalei si altor structuri subcorticale, poţi reuşi performanţa cognitivă de a prescrie impulsurile viscerale (activate de recompensa imediată) asociate conflictului cu partenerul. Mai pe româneşte, în situaţii conflictuale, să te poţi abţine de la replici veninoase sau să faci lucruri ca să depăşeşti cât mai uşor manifestările negative din relaţie (ex: supărarea, ostilitatea, retragerea defensivă, reproşuri), odată ce te-ai scăpat, fiind mai temperamentală. De ce? Deoarece consideri şi crezi cu tărie că viitorul relaţiei şi starea de bine sunt mai importante decât rănile (narcisice) de moment. Şi cum anume procedează cei doi? Apelează la strategii comportamentale orientate, spre exemplu, spre iertare şi tandreţe.
Cei doi porcuşori, în timp ce se înghesuie unul într-altul, ajung să se rănească, ca apoi, să ia distanţă, dar nu prea mare, fiindcă se vor reapropia urgent ca să se încălzească. O strategie adaptivă, desigur. Atribuindu-le intentie, putem crede că ei pun confortul termic şi rezistenţa la ger pe termen lung mai presus decât rănile suferite de fiecare de la un moment dat. Crezi că înţelegerea beneficiului mutual de termen lung e o strategie suficientă ca să depăşeaşcă împunsăturile de moment? Nu prea. Şi-au dezvoltat o strategie comportamentală de a face faţă (şi spate!) durerilor temporare, urmărind confortul termic pe termen lung. Şansele lor de supravieţuire cresc prin cooperare şi nu prin separare, cel puţin pe timpul iernii.
De la perechea de porcuşori, poţi învăţa şi tu. Poate nu e cazul să-ţi pui confortul emoţional mai presus de viitorul relaţiei, astfel încât la primele frustrări să dai bir cu fugiţii sau să-i faci capul calendar prin critici, reproşuri şi judecăţi de valoare sau tăcere defensivă. Dar, evident, depinde de ce-ţi propui. Apropierea dintre oameni vine la pachet cu frustrare şi, uneori, suferinţă. Când îţi achiziţionezi pachetul relaţiei niţică conştientizare nu strică. Suferinţa şi frustrarea sunt incluse. Iar plata e în sistem de abonament (cu contract). Altfel, poţi rămâne la cartelă (fără angajamente). Mai simplu zis, dacă vrei servicii (la schimb) de tandreţe, coţăială, masaj şi terapie, stabilitate şi ajutor (şi altele), vei plăti abonamentul conform contractului.
Dacă cei doi porcuşori ţepoşi reuşeşc performanţa cooperării pe termen lung în pofida unor dureri de moment, îmi exprim speranţa că şi tu, o fiinţă raţională-echipată cu control executiv, poţi reuşi.
Ah, dar să nu uit! Cei doi porcuşori sunt hotărâţi să fie împreună, adică şi-au luat un angajament. Nu ştiu dacă public sau la primărie (pe facebook?). Ei, cu (relativă) certitudine, îşi vor petrece iarna împreună. Probabil şi vara.