Acatistele au dat rezultate! Ministerul Muncii revine asupra ordinului prin care a radiat ocupatia de psiholog (simplu). Uite, nu e! Nu-s ele căile Domnului misterioase?
Asadar, chiar dacă nu te acreditezi la împărăţie poti profesa ca psiholog(ă). Acreditarea a redevenit o optiune. (inca nu oficial; urmeaza un ordin ministerial). Ceea ce denotă respect pentru dreptul la liberă asociere. Sigur, nu în virtutea acestui drept s-a revenit asupra ordinului. Mai trebuie să ştii că propunerea de radiere a venit din partea Colegiului fără consultări extensive cu breasla. Interesant, nu-i aşa? E şi mai interesant că textul meu “ID profesional” (scris ulterior radierii) e primul la vizualizări pe ultima lună. Are şase sute de vizualizări din care numai 40 % “like”. Iar postul “Sex-appeal” are 535 views şi 125 de “like” sau aproape 25 %. Aceste date plus observarea topicilor de discutie din grupurile Facebook dedicate psihologilor îmi sugerează tendinţa majoritară la conformism în pofida încălcării unor drepturi. Iar asta mai ales în breasla psihologilor, fiindcă majoritatea cititorilor e alcătuită din viitori psihologi sau licenţiaţi în psihologie, dintre care mulţi acreditaţi. Cei mai mulţi au aplicat procedura struţului (validată social :)) din motive evidente, aş zice, pe care nu le înşir, deoarece nu contează. Doar un grup minoritar (nişte anarhişti desigur) a produs niţel tărăboi. În timp ce alţii se relaxau probabil într-o stare alfa sau teta. Sper sa ma insel eu (sunt sanse mari, fiind o generalizare pripita). Totusi sunt uşor îngrijorat. Probabil şi tu.
Revenind la opţiuni, daca alegi varianta acreditarii, te asigur ca vei plati o sumă exagerată. Taxe exagerate, dacă te uiţi pe la vecini mai evoluaţi. De ex, la Societatea Britanică taxa anuală pe divizia Psihologie Clinică te-ar costa 82 lire sterline (aproape 500 RON), iar la divizia Consiliere, numai 45 lire (273 RON). E o sumă minusculă raportată la veniturile unui psiholog clinician sau ale unui consilier psihologic de la ei. Cei aflaţi în formare, adică stagiari sau trainees, câştigă aproape 28 000 lire, iar unul cu experienţă, fără funcţii manageriale, ajunge la 47 000 lire sau 286 060 RON. (te lingi pe botic? ). Apropos, tu ca stagiar unde lucrezi? Nu de altceva, dar cred că ai nevoi de venituri ca să-ţi inchei o formare profesională. Sau nu?
Tu, dacă ai experienţă, cât câştigi pe an într-o clinică? 30 000 lei? Să luăm 30 000 lei veniturile tale pe un an ca psiholog clinician (probabil câştigi mai puţin). Dijma la Colegiu e uşor peste 1/100 parte din veniturile profesiei într-un an. Ne mutăm în UK şi aflăm că un psiholog clinician cu experienţă plăteşte la Societatea Britanică (un fel de Colegiu) a câta parte crezi? În jur de 1/500. Comparativ cu omologul tău din UK cotizezi pentru acreditarea ta de cinci ori mai mult. Dacă vei lua ca reper această mare Societate Britanică de Psihologie, care realmente sprijină profesia, ar însemna să plăteşti o cotizaţie anuală de (aprox) 50 lei. Şi, probabil, alte mici taxe pentru restul.
Tu nu eşti psiholog(ă) doar în acest stat. Acest stat există în Uniunea Europeană. Prin urmare, conform unei logici sofisticate, tu eşti psiholog în UE (că nu ai şanse prin alte părţi să iei un concurs pentru post de psiholog e altă discuţie). Colegiul există în UE, însă are propria sa bucătărie. De ce ai accepta o mâncare gătită aici, înainte de a afla cum e preparată comparativ cu alte state europene? Sunt aproape sigur că atunci când mergi într-un loc străin, într-o vacanţă, te informezi despre acel loc. Apoi, iei o decizie. Aceiaşi cercetare se aplică aici. Poate nu-ţi pasă de drepturi şi nici de cotizaţie. Dar, oare, ştii cum stai? Nu de altceva, dar urmeaza sa-ti asterni ca sa poti dormi… iepureste. (hihi!). In baza experienţei mele (şi a altora), cateodata mindful cred ca e mai bine decat mindless. (sau invers? :)))
PS1: A fost ultimul text despre această tevatură hamletiană.
PS2: A nu se înţelege că textul e un îndemn pentru ne-acreditare. Vrea să fie o încurajare a gândirii libere şi deciziei informate.