Ştiu o persoană, care într-o altă viaţă parcă, mi-a fost studentă. Pe atunci eram asistent la cursuri de psihoterapii sugestive, iar dânsa era o studentă conştiincioasă. Poate nu întâmplător e astăzi, la zece ani distanţă, specialistă în psihologie clinică. Din câte am înţeles, are un supervizor la New York. Nu am verificat (pe surse), dar tind sa o cred. (de obicei, merg pe incredere, cand nu-mi folosesc picioarele)
Intr-o întrevedere cu dânsa m-a luat gura pe dinainte (şi nici n-avea decolteu). Animat fiind de o generozitate inexplicabilă, i-am promis o carte. E o carte de excepţie pe care o vei vedea poate prin librăriile noastre peste douăzeci de ani. Dar ştii ce? Nu i-am trimis-o (sâc!). Am aşteptat să văd dacă mi-o cere. Au trecut câteva zile şi iată, primesc telepatic un ghiont prin care îmi aminteşte de promisiune. Cele 17 principii universale, pe care orice profesionist în ajutor psihologic ar trebui să le cunoască (asa apare in subtitlu), au fost teleportate cu ajutorul unor bosoni Higgs şi fermioni Jingles (hihi!).
I-am atras atenţia că cele 17 mari idei pot schimba minţi. Intentia autorilor e să reducă distanţa dintre ştiinţă şi practica psihologica clinică (se stie ca clinicienii mizeaza pe experienta clinica si au alergie la metoda stiintifica). Aceste mari idei (sau principii) sunt grupate în volumul coordonat de doi indivizi „anodini”, Scott O. Lilienfeld şi William T. O’Donohue.