O ceată tot mai mare de indivizi în halate albe ne sugerează că depresia e un fel de reacţie alergică. În delirul lor susţinut de unele date empirice depresia ar fi, dumnezeule care nu vorbeşti (decât celor aleşi), o inflamaţie generată de sistemul imunitar. Mă tem că inflamaţia e la dumnealor. Ştim bine că ceea ce gândeşti are un impact somatic (viziunea dualistă), iar depresia e o boală mentală care se tratează cu medicamente de către psihiatri laolaltă cu terapie de către psihologi.
Ce om cu scaun la cap ar putea crede că depresia nu e o boală, ci un fel de alergie?! Sigur, ceata de mai sus are interese ascunse în spatele acestui delir. Vor să lase psihiatrii şi psihologii pe drumuri? Zău aşa, un om cu stări depresive va consulta un alergolog sau un nutriţionist care să-ţi prescrie curcumină şi omega-3? Gogomănia e că şi mişcarea fizică regulată reglează, ca să zic aşa, stările depresive. Prin urmare, oare vei consulta un antrenor de fitness care să-ţi recomande Jumping Jacks de cinci ori pe săptămână? Lumea o ia razna? Sau îmbătrânesc eu?
Eu nu sunt lămurit. Iar pentru că sute de neuroni mi-au decedat între timp, nu te poţi baza pe ideile mele. De aceea, merită să oferi nişte atenţie la acest articol publicat recent în „The Guardian”. Nu de altceva, dar e posibil ca depresia să nu fie ceea ce crezi mata.