Astazi, iti fac o dezvaluire din viata personala. Pisoaicele mele, fragede adolescente, sunt obsedate de Research in Psychology. Incep sa cred (sa visez) ca vor sa se faca psihologe. Rod la copertile si cotorul acestui manual intr-o veselie. In urma unui rationament sofisticat modus ponens am dedus ca obsesia danselor se manifesta noaptea. Ziua stau cu ochii (de vultur) pe acest manual si nimeni nu se atinge de el (adesea nici eu).
De fapt, nu stiam cum sa-mi laud preocuparea pentru metodologia cercetarii psihologice. Veritabila, nu oricum. C. James Goodwin e autorul, genul geek daca-l vezi, pe care il poti gasi la Western Carolina University. Textbook-ul dumnealui Research in Psychology: Methods and Design, ajuns la editia a 7-a (2012) cu un pret de numai 117.95 $ (mai mult de o treime din remuneratia mea de lector), iti ofera o imagine limpede asupra cercetarii psihologice, adica vei pricepe cu adevarat (pentru prima data) ce este si ce nu este cercetarea stiintifica in psihologie.
Ca sa ai o mostra, iti ofer un pasaj vizavi de credinta in autoritate din Scientific Thinking in Psychology (cap. 1), subcapitolul Ways of Knowing.
“Ori de cate ori acceptam validitatea unei informatii dintr-o sursa pe care o judecam ca fiind specializata sau influenta intr-un anume fel, inseamna ca ne bazam pe autoritate drept sursa de cunoastere. Copii fiind eram influentati si credeam in ceea ce ne spun parintii. Studentii fiind acceptam in general autoritatea din manuale si a profesorilor. Iar pacienti fiind luam pilulele prescrise de doctori si credem ca ne facem bine. Si tot asa. Evident, ca bazandu-ne pe sursele de autoritate, trecem cu vederea ca oricare dintre aceste autoritati se poate insela. Unii parinti isi transmit prejudecatile copiilor, manualele si profesorii pot gresi, iar cunostintele lor pot fi gresite sau incomplete. Iar doctorii pot gresi diagnostice si prescrie medicatii aiurea.
Pe de alta parte, invatam lucruri importante de la figuri cu autoritate, in mod deosebit de la cei care sunt recunoscuti ca experti in domeniile lor de activitate.”(pag. 6)
Pare ca se contrazice, nu crezi? Nu. Goodwin ne indeamna sa adoptam o atitudine critica vizavi de mesajele autoritatii. Nu sa credem simplu-orb sau orbeste. Nu sunt suficiente titlurile de doctor sau de psiholog (psihoterapeut) sau de mare manual de psihologie ca sa ingurgitam ceea ce peroreaza dumnealui(dumneaei) in sute de pagini (copiate de la altii?). E o idee pe care am incercat s-o transmit si la evenimentul Health Now (derulat la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei), poate unicul eveniment cu o psihologie a sanatatii (evidence-based) din tara.
Si ca veni vorba, acesta a fost un eveniment unde au prezentat (viitori) specialisti veritabili (nu de amvon), desi multi sunt tineri (mai tineri decat mine). Din surse sigure, mentionez ca toti acestia nu au primit (si nici n-au cerut) nimic la schimb. Doar aplauze (si ciocolata de calitate :)). Summa cum laude!