Să-ţi reamintesc că eşti mamifer? Eşti o primată, care aparţine unei specii verişoară cu alte specii de primate (gorile, cimpanzei, urangutani), şi nu ai suflet în sens religios şi mistic, dar manifeşti un suflet în sens de conştiinţă (subiectivă, nu divină). Eşti o entitate conştientă de sine. Dacă nu mă crezi, poţi verifica cu ajutorul unei oglinzi. Ce vezi în oglindă? Pe tine, nu am nicio îndoială, fiind convins că nu sunt citit de pacienţii (unii) spitalului Obregia. Tu nu vezi în oglindă un străin, bănuiesc eu, deşi reflexia e identică cu tine. Te recunoşti, iar acest fapt e o realizare fabuloasă. Pare a fi un indiciu pentru existenţa conştiinţei de sine.
Animalele au şi ele o conştiinţă a sinelui? Cred că intuieşti că dacă au aşa ceva, relaţiile cu ele vor lua o turnură specială. Nu mai poţi hali cu o aceiaşi nonşalanţă o ceafă de porc la grătar, dacă afli că dumnealui posedă conştiinţă de sine. Dar nu sunt convins că nu poţi. Suntem maeştri în raţionalizarea comportamentelor, adică în inventarea de motive aparent plauzibile care ne justifică deciziile şi acţiunile.
Pisicile, oricât de ingenioase par ele, nu reuşesc să treacă testul oglinzii. Nici hamsterii, nici broscuţele ţestoase şi nici iepurii. Dar nici câinii, te asigur. Mulţi posesori de micuţe lighioane simpatice mă vor contrazice. Mai ales, că unii vorbesc cu ele, iar ele înţeleg şi, câteodată, le răspund articulat. Iar dacă încerci cu păsări, vor sări la reflexie sau vor face paradă. Toate aceste lighioane vor căuta curioase şi cu frică în jurul oglinzii, vor ameninţa sau vor ataca reflexia. Dar cu maimuţele, verişoarele noastre?
În 1872 Charles Darwin a mers la grădina zoologică şi a dat o oglindă la doi urangutani. Cei doi se jucau, şmotoceau şi îşi sărutau reflexiile. Nu a putut fi sigur că se recunoşteau în oglindă. Un secol mai târziu (în 1970) un psiholog Gordon Gallup a elaborat un test simplu pe care îl poţi aplica şi tu la propriile vietăţi de casă dacă n-ai ce face în vacanţă ori concediu. A dat la niscaiva cimpanzei nişte oglinzi şi i-a lăsat se joace cu ele. Apoi i-a anesteziat şi le-a aplicat cu vopsea câte două mici pete roşii, una deasupra unui ochi şi alta la urechea opusă ochiului. După ce s-au trezit, le-a dat oglinzile. Tu dacă ai fi fost pictată astfel, fără să ştii, ai fi observat imediat ce priveai în oglindă şi ai fi încercat să îndepărtezi petele. Ce crezi că au făcut cimpanzeii? Ceva similar. Au atins petele mai des decât orice alt loc de pe faţă.
Au fost testate şi alte specii de primate. Bonobo şi urangutanii ating în general punctele, adică pare că se recunosc pe înşişi, pe când surprinzător gorilele nu. O explicaţie plauzibilă e că gorilele interpretează contactul eye-to-eye ca indiciu de agresivitate şi, în general, evită să se privească direct în ochi. Există o excepţie, o femelă pe nume Hanabiko sau Koko, care nu doar se recunoaşte în oglindă, dar cunoaşte o mie de semne din American Sign Language şi chiar două mii de cuvinte scrise în limba engleză. Iubeşte (şi ea) pisicile şi filmele vechi.
Alte specii de maimuţe reuşesc să-şi folosească membrele pentru a prinde un obiect pe care îl văd în oglindă. Îşi pot întinde piciorul ca să apuce o banană pe care o văd în oglindă. Însă nu trec testul.
Delfinii, elefanţii şi probabil porumbeii reuşesc performanţa recunoaşterii de sine în oglindă. În cazul în care eşti mai sceptică, poţi susţine că recunoaşterea propriei reflexii nu e un indicator valid pentru existenţa unei conştiinţe de sine. Cimpanzeii (şi alţi indivizi din alte specii) îşi pot folosi propria reflexie pentru a-şi studia corpul – o capacitate (mai rafinată) necesară auto-protecţiei, evitării unor posibile răni sau îngrijirii celor existente, ceea ce nu înseamnă neapărat prezenta unei conştiinţe a sinelui.
Progeniturile umane sau micuţele creaturi simpatice vor pica testul oglinzii înainte de a atinge vârsta de 1,5 până la 2 ani. Poţi verifica.
Desigur, în cazul unor probabile dubii, care-ţi stricau somnul şi liniştea sufletească, poţi găti şi mânca cu conştiinţa împăcată cotletul de porc, vită, miel, chiar iepure, copănele sau aripioare de pui. De evitat, din precauţie (rezultate incerte), porumbeii, dacă visai cumva la un ostropel.