Este psihologia percepută, la noi în ţară, ca o disciplină ştiinţifică? Nu cred. Dar trebuie să ştii că o atitudine circumspectă (în schimb credulă vizavi de terapii holiste şi parapsihologie) vizavi de psihologia ca ştiinţă nu există numai printre cetăţenii nostri. Americanii, majoritatea, sunt neîncrezători în raport cu psihologia. Lilienfeld, un tip despre care ţi-am mai povestit, a scris un articol despre scepticismul public al cetăţenilor americani în raport cu psihologia. Articolul cu pricina, bine documentat cu basme, ptiu, cu date empirice, apare în American Psychologist, numărul din februarie 2012.
La paginile 112 – 114 profesorul Lilienfeld prezintă o serie de date oferite de survey-uri serioase. Spre ex, într-un sondaj mai acătări, The APA Benchmark Study (2008) cu un eşantion reprezentativ de 1000 de adulţi din US, cercetătorii au identificat cum că:
– 82 % dintre oameni consideră că cercetarea psihologică ajută „mai mult ori mai puţin” la optimizarea vieţilor oamenilor, în timp ce 16% sunt în dezacord cu aşa ceva.
– în timp ce doar 30 % sunt de acord că „psihologia încearcă să înţeleagă felul în care se comportă oamenii cu ajutorul cercetărilor ştiinţifice”, iar 52 % cred că „psihologia încearcă să înţeleagă felul în care se comportă oamenii prin discuţii şi întrebări despre de ce fac ei ceea ce fac”.
Lilienfeld identifică şase tipuri de critici, aduse de către public domeniului psihologie, la care oferă şi contra-argumente (bazate pe date empirice). Fără să am date obiective în acest sens, nu m-ar surprinde ca aceste critici să fie valabile şi in spaţiul mioritic. Iar asta cu atât mai mult cu cât universităţile româneşti vor acorda doctorate în psihologie la fără frecvenţă – ceea ce oricum se întâmpla şi oricui doreşte să măsoare orice, chiar şi efectul undelor psionice emise de lunaticii din Lună asupra lobilor frontali.
Una dintre critici, adesea întâlnită, judecă psihologia ca un domeniu de cunoaştere mai degrabă bazat pe simţul comun. Cunoaşterea psihologică nu e nimic mai mult decât bun simţ. Vrei câteva exemple de psihologia bunului simt sau psihologie populară?
Memoria umană operează ca o cameră video. Nimic mai neadevărat. Procesul memoriei este reconstructiv, iar ceea ce ai memorat nu e fidel cu ceea ai perceput. Această idee face parte din bagajul de cunoştinţe chiar şi al unui student mediocru (sper!). Sau, o perlă de înţelepciune, dintre cele mai întâlnite şi despre care am scris în alt articol ne încurajează la exprimarea furiei, deoarece dacă o ţinem în noi, o refulăm sau o reprimăm, va duce la boli somatice, precum boli cardiovasculare sau ulcer. (Ai întâlnit şi tu psihologi care susţin această idee? Sau eşti unul dintre ei?). Dovezile studiilor ne arată că exprimarea furiei amplifică furia, nu o reduce.
Acestea sunt numai două exemple dintr-o puzderie de concepţii greşite despre psihologie. Despre o marte parte din ele poţi afla într-o carte pe care eu, an de an de la apariţie, o amintesc cu obstinaţie studenţilor. Deşi sute de studenţi au fost informaţi, bag de seamă că stocurile din librării nu sunt epuizate. Fie librarii au priceput că e cerere pe piaţă ce m-ar bucura, fie prea puţini studenţi o cumpără, ceea ce m-ar ambiţiona să o precizez an de an drept lectură „obligatorie”.
„50 de mari mituri ale psihologiei populare” (2010).
De unde ştim despre aceste concepţii că sunt greşite şi nu corecte? E simplu, da. O populaţie de oameni (de regulă, poartă halate albe şi sunt uşor morocănoşi) consacrată cercetării ştiinţifice (adevărate) în psihologie a creat experimente ingenioase, a verificat datele oferite în mod sistematic de studii controlate şi au ajuns la o serie de concluzii. O concluzie mai generală, ce merită să o reţii şi să o împărtăşeşti cu prietenii curioşi, este:
Există două psihologii. Una de stradă, de bordură sau terasă (dar şi în multe cabinete de specialitate), în care se vehiculează concepţii şi intuiţii adesea greşite şi care funcţionează din întâmplare şi una ştiinţifică bazată pe dovezi care funcţionează cu adevărat, în pofida întâmplării. Şi de ce ne-ar păsa nouă?
Deoarece miturile psihologice şi concepţiile greşite despre psihologie pot provoca rău. (urmează în alt articol).