Carsten Schloter. Îţi spune ceva acest nume? Nu cred, doar dacă n-ai rude ori cunoştinţe care lucreaza la Swisscom, gigantul în telecomunicaţii din Elveţia. Acest domn a fost CEO. Da, fostul CEO, deoarece a decedat. Se pare că s-a sinucis. Avea 49 de ani.
Dacă vrei detalii, poţi citi despre dumnealui un articol publicat azi, 3 iunie, în The Independent. Interesant, în cazul lui, este că avea o relaţie problematică cu propriul smartphone (SP). Nu putea renunţa la el. Propriul telefon inteligent devenise un drog. Se pare că CEO-ul Swisscom era dependent de smartphone.
Relaţia cu mobilul inteligent a devenit o nouă formă de presiune socială. Iar unii oameni, mă refer, în special, la tineri, sunt victimele acestei presiuni. Contactul social exagerat, chiar si pentru tipurile extraverte, facilitat de uşurinţa cu care poţi comunica, cred că e nesănătos. Cu atât mai mult, dacă eşti o persoană interiorizată. Nu e o revelaţie în urma unui vis umed. Am unele date empirice în acest sens.
Sarsailă, complice cu companiile de telefonie mobilă, odată ce s-a infiltrat în mobilul tău, te poate amăgi. Iată cum. Schimbul de mesaje instant prin reţele de socializare şi prin texting, este recompensator. Te simţi bine sau experimentezi plăcere (nu o plăcere orgasmică, deşi..?). Primeşti o recompensă ori de câte ori cineva îţi semnalizează prezenţa prin mesaje. Conectat fiind în reţeaua socială, te alegi adesea cu atenţie. Eşti pe scenă, în lumina reflectoarelor, dar fără pauze.
Lumina SP pe timpul nopţii contribuie negativ la calitatea somnului. Iar prezenţa SPului în spaţiul proxim contribuie la imposibilitatea detaşării de problemele de la serviciu sau, şi problemele în relaţiile cu cei apropiaţi. Beneficiezi de stimulare continuă, iar creierul tău, angajat în această proveste, se străduieşte să răspundă, să caute soluţii. Pentru el, orice mesaj reprezintă o sarcină ce trebuie rezolvată. Să-ţi reamintesc de efectul Zeigarnik? Şi cum SP se află în zona proximă, tu eşti înştiinţată ori de câte ori un mesaj aterizează. Nu doar în SP-ul tău via sateliţi şi antene, ci direct în creierul tău care, dummy fiind, interpretează orice mesaj drept o altă sarcină de rezolvat.
Mă gândesc că telefoanele inteligente nu sunt fortuit inteligente. Ele pot fi folosite în mod inteligent. De oameni inteligenţi sau înţelepţi? Sau, din aceia cu căldură sufletească? Totuşi, acest tip, CEO-ul unui mamut în telecomunicaţii, mă îndoiesc că era un individ lipsit de agerime. Poate era doar vulnerabil psihologic? Poate. Însă, în mod cert, manipularea unui SP (în comunicare) depinde de autocontrol (în idiom psihologic, autoreglare), care, atenţie, este o resursă limitată.
Ca să închei, nu cu mult timp înainte, iată ce declara, domnul Schloter, pentru Switzerland’s Schweiz am Sonntag
“Modern communications devices have their downside. The most dangerous thing is to fall into a mode of permanent activity and continuously consult one’s smartphone to see whether any new mails have come in. Everyone should switch off their mobile phone from time to time.”