Persoana A afirma:
„Ştiinţa este opinie, o perspectiva. O perspectivă printre altele.”
Persoana B răspunde:
„Dar ştiinţa, spre deosebire de opinii ori perspective, se bazează pe dovezi şi logică”
Persoana A ripostează:
„Ei, bine, dovezile şi logica sunt produse tot de oameni la fel ca opiniile sau perspectivele. Deci, ştiinţa, fundamental, nu e decât o perspectiva sau o opinie printre alte opinii si perspective.”
Cum evaluezi argumentul ultim al persoanei A? Pare rezonabil? Dacă nu ţi-a sărit la jugulară, poţi aprecia ca fiind rezonabil. Dar nu argumentul, ci persoana.
Reinterpretarea argumentului drept temei pentru credinţa iniţială este un bias cognitiv. Iar un bias cognitiv, iţi reamintesc, este un bug (unul dintre multi!) în operaţiile mentale de care nu suntem conştienţi. Nu vreau să mă crezi pe cuvânt. Poţi observa acest bias în conversaţiile tale. Nu la tine, e mult mai dificil, ci la ceilalţi.
Când oamenii întâlnesc dovezi şi date ce contrazic propriile lor credinţe, aceste date şi dovezi sunt reinterpretate astfel încât să sprijine credinţele lor. Acest bias are şi un nume. Efectul perseverenţei în credinţă. (The Belief Perseverence Effect)