Fiecare meserie are un instrumentar al ei. Ai observat uneltele unui dentist? Ale unui mecanic sau zugrav? Dar pe ale unui programator? Oare știi cu ce lucrează un politician neaoș? Cu gogoși și, mai nou, cu covrigi.
Toate formele de psiho-terapie apelează la limbajul articulat. Ce analiză sau magie putem face fără cuvintele potrivite?! Conștientizarea și înțelegerea, cheițe ale transformării personale, nu pot fi sucite sau influențate fără limbaj. Și, evident, ambele reprezintă primul pas pe calea unei creșteri personale. (Ar merita și una colectivă).
Terapeutul nu intervine direct sau intervine rarisim în viața clientului. Uneori se mai nimerește prin dormitor pentru că ce-i frumos și lui D-zeu îi place. Farmecul frumuseții și atracția sexuală cu greu pot fi stăvilite sau, și mai prudent, ocolite.
Terapeutul apelează la limbaj și prin unde telepatice conversație caută să impună să influențeze indirect diferite aspecte din viața persoanei.
Ar trebui ca un terapeut să aibă abilități de utilizare a limbajului?
Un bun terapeut, atât prin misiunea sa divină, cât și prin pregătirea dânsului, are (ar trebui?) abilități în utilizarea limbajului. Oare unde poți afla despre ele?, întreb așa ca niznaiul. În al său (sau a sa) Curriculum Vitae?
Un bun terapeut știe să scrie poezii și proză? Ca să-și impresioneze clientela de pe feisbuc… și lucrează cu metafore și simboluri… sau era vorba de boluri? Din acelea tibetane. Are abilitatea exprimării sucite, ptiu!, succcinte… și atât, în rest (te) asistă cu muțenia zen-ificată.
Terapeutul bun se poate exprima eclovent, eclocvent, elocent. Elocvent! Are un vocabular sfrijit și leagă cuvintele cu șireturile de la pantofi. Are bineînțeles un vocabular baban. Doamne, ce prostii mai spui!
Are cuvintele la el (ea). Le poartă permanent undeva prin buzunare. Și, da, le folosește. Dă cu dânsele în stânga și dreapta când nu se scutură de ele de parcă ar fi picături de ploaie. Ascultă cu atenție budistă sau creștinească sau cu urechile ciulite și vorbește de obicei șoptit ca să nu se sperie cuvintele.
Are o exprimare doldora de empatie (o raritate printre muritori). Dacă nu ești atentă, te poate sufoca cu ea, cu empatia. Iar cei mai instruiți și bine mobilați la mansardă pot chiar construi un raționament ipotetic și urmări (psiho)logic un șir de usturoi ca să scape de moroi; la idei mă refer. Urmăresc idei, da, fiecare cu marota lui. Apropo, ce este aceea o idee? Ideea e totuna cu gândul? Bine, bine, poate mai deschid dicționarul înainte de a pune întrebări ”filozofice”.
Auzi, nenea guru, care e treaba cu empatia?, mă întrebă o voce. Adică nu este ego-centric, nu-i așa? Că nu merge empatie cu egocentrism!, sări un înțelept de meserie. Și nicidecum cu narcisism!, completă psihologul de serviciu. Adică egocentrism la puterea a zecea, ca atunci când autoarea, psihoterapeută de meserie, are poza cu dânsa pe coperta cărții sale (sau pe prima pagină a blogului). N-ai priceput că suferim de penurie la ilustrații frumoase. Oricum niciuna nu-i mai ca dânsa.
Un bun terapeut reușește doar prin faimă cuvinte să vindece omul de simptomele din DSM-V mai ales dacă este doctor, din acela cu pehașde. Asta e boală grea.
Susține și încurajează binele psihologic și funcționarea optimă a persoanei cu care lucrează. Spre exemplu, o încurajează în dependența ei fumând împreună în timpul ședinței. Să nu faci ce face popa? Era vorba asta, așa-i, din folclor. E drept că un psiholog nu trebuie să fie un model de sănătate. Sau să fie? Dar un medic? Haide, maimuțoi, că suntem oameni, adică imperfecți. Așa că lasă-ne cu obligațiile astea perfecționiste! Parcă aud… recunosc, aud și voci câteodată.
Prin limbaj, însemnând specific – dialog, putem cultiva pe malul Dâmboviței niște banani. Putem cultiva așa-zisa alianță terapeutică, acea condiție necesară fără de care nu merge terapia oricâtă validare științifică ar avea.
Adică cei doi devin parteneri și buni colaboratori dar într-o relație asimetrică. Da, pentru că un profesionist nu-ți face dezvăluiri (cu excepția contribuției la procesul terapiei). El sau ea se află acolo pentru tine, în interesul tău (nu al lui!), deoarece îți oferă un serviciu.
Cu ajutorul dialogului poate:
- aduce insight de la Sfântul Duh, glumiță, și
- exprima empatie,
- învăța clientul noi concepte (necesare procesului psihologic),
- facilita o experiență completă de conștientizare și
- îndruma clientul către noi alegeri, comportamente și chiar drumuri în viață.
Oh, da, o căciulă mult prea mare pentru unii… Dar, știi vorba, nu există pădure fără uscături.