O viață autentic asumată e virtuoasă, deoarece e curajoasă. E acea viață în care te dedici cu trup și suflet fără să conteze prea tare că nu te potrivești cu standardul social. O trăiești până-n măduva oaselor potrivit cu credințele și valorile tale. Și vei continua s-o trăiești indiferent de dificultățile întâmpinate. Nu ea te trăiește pe tine, ci tu o trăiești pe ea. O trăiești după cum cântă și astăzi răposatul Frank Sinatra ”I did it my way”.
Și nu are legătură cu raționalitatea sau mistica unor credințe. Spre exemplu, poți crede în Vrăjitorul Gandalf sau în vaccinuri cu chip-ul de la Bill Gates și totuși să trăiești autentic. Poți crede în zeul unic, pe numele lui popular Dumnezeu, și să ai o viață autentică. Poți crede chiar și în efectul constelațiilor asupra personalității și destinului și totuși să trăiești autentic.
Cum vine asta? Faptele și alegerile tale reflectă credințele tale, un fel de stele călăuzitoare. Nu te prefaci, nu ești fals. Nu arăți altceva sau te dai altcineva ca să obții cine știe ce foloase materiale ori spirituale, ca să profiți de alții sau să-i manipulezi ca să te simți bine câștigând la jocul puterii și faimei nemărginite. Insul autentic merge înainte pe drumul său. Calcă ferm pământul de sub el având încredere în ale sale stele călăuzitoare.
Autenticitatea nu are de-a face cu raționalitatea ori mistica credinței. Autenticul vine din aceea că existența omului reflectă ceea ce crede, simte și face în mod sistematic. Are legătură cu corespondența între cine ești și ce manifești în lume.
Să vedem câteva exemple. Nouă din zece politicieni se ocupă de politică cu scopul de a servi la bunul mers al societății și bunăstarea cetățenilor ei. Vezi să nu, există și Moș Crăciun. După cum oricine știe, ca să obțină privilegii, faimă și bani pentru ei, familie și prieteni de partid. E o problemă asta? Nu, dar niciunul dintre aceștia nouă nu e capabil să susțină public acest adevăr lăuntric. Să declare sincer: Fac politică cu scopul îmbogățirii rapide. Nu poate. I se pune un nod în gât. Firește, cine o să-i mai dea voturi?! Omul politic autentic (unul din zece?) nu urmărește alt scop profitând de funcția sa și prefăcându-se neprihănit. Pentru acesta, un extraterestru, desigur, politica nu mai e un mijloc prin care să obțină bogăție, faimă și putere (eventual necuvenite). Activitatea sa politică e simultan mijloc și scop în serviciul comunității. (Ok, e o lume ideală).
Să ne imaginăm un preot care are o credință sinceră în zeul unic și se comportă în acord cu credințele și valorile creștine. Faptele sale demonstrează asta. Ajută vârstnicii și copiii săraci ori bolnavi, sprijină familiile dezavantajate, pe larg, contribuie cumva la bunăstarea comunității. Bineînțeles, trăiește autentic fiind în deplină corespondență cu el însuși. Nu se comportă ca și cum are credință în D-zeu, adică fiind un prefăcut ca să obțină privilegii, bani și proprietăți materiale. Doamne ajută!
Șamanul, vindecătorul și parapsihologul îmi pot fi simpatici indiferent de credințele lor. Dar cu următoarea condiție: ca vrăjitorul să creadă sincer în acele metode vrăjitorești și să nu se arate altcineva decât este. Pot simpatiza cu acel ins care e convins sincer că dacă bate ritmic toba șamanică, alungă spiritele rele ce posedă sufletul cuiva. Dacă este vrăjitor, la modul autentic, înseamnă să fie Merlin până la capăt. Nu se sucește după cum îi vine bine.
Am dat exemple bătătoare la ochi, chiar extreme prin falsitatea lor. Totuși, mai verosimil e să credem că oamenii trăiesc (in)autentic parțial și relativ la contextele de viață. Existența autentică nu-i ușoară. Foarte puțini sunt aceia echipați cu spiritul lui Socrate, gata să ia cucuta de dragul filosofiei ”periculoase”. Presupune tensiuni și chiar conflicte pe care tindem să le evităm. Consecințele pot fi negative și au de-a face cu anticiparea criticii depreciative și respingerea. De aceea, curajul e necesar.
Însă o viață trăită autentic mai presupune și integritate laolaltă cu curajul. Înseamnă coloană vertebrală chiar dacă viața devine dificilă. Te asigur că va deveni, iar fiecare are datoria morală de a-și trăi viața după cum îi e credința. Altfel, mă tem de gândul că am putea semăna cu nevertebratele. Caz în care, coabităm confortabil cu viermii, râmele și lipitorile.
Așa că reiau întrebare din titlu ca să închei de unde am pornit: Viața ta reflectă cine ești? Ah, încă nu ai nici măcar o idee despre CINE ești? Dacă nu sau prea puțin, atunci a venit, probabil, momentul să faci acele alegeri grele, incomode. Viața prea confortabilă e pentru viermi și lipitori.