Iti voi dezvalui in continuare un SECRET, unul din “secretele” unei vieti mai frumoase. O fac din compasiune, desi risc sa fiu urmarit pentru a fi tras la raspundere de anumiti agenti speciali (si discreti, of course!).
Un tertip (sau “secret”; la aceste “secrete” au acces cativa privilegiati, intr-o prima faza) care ar putea contribui la o viata mai buna este urmatorul:
“Manipularea” imaginii de sine (IS).
La ce se refera acest concept? In primul rand, la un set de credinte pe care le intretii in raport cu tine insati. Spre exemplu, poti crede despre tine ca esti inteligenta, iar majoritatea oamenilor (chiar si unii cimpanzeiJ) crede acest lucru (iluzia superioritatii), desi daca ar fi asa, lumea in genere ar functiona armonios. Sau, poti crede despre tine ca esti frumoasa, sociabila, sincera.
Toate bune si frumoase, deocamdata. Insa, ce te faci, cand te (auto)descoperi ca fiind, de exemplu, nesincera ori mai putin isteata, ca sa nu zic, natanga sau… (toanta, prostanaca, neghioaba, neroada… ). Cele mai multe persoane, cand “se intalnesc” cu situatii care scot in evidenta alte atribute de personalitate, decat cele in care sunt fixate, prin imaginea de sine, sufera (cateodata, amarnic) sau se incanta (uneori, pana la euforie). Aici, este cheia:
A FI FIXATA vs. A FI FLUIDA
A intretine o imagine de sine fixa versus o imagine de sine fluida. Sa ne reamintim ca, in realitatea obiectiva, sinele (eul) este un proces curgator, nu o entitate fixa. Asa ca tu, la un moment din timp faci dovada de prostie, sa zicem, iar in alt moment, de istetime. In unele imprejurari de viata, te poti manifesta prietenos, in altele rezervat.
ESTI SCHIMBATOARE (dinamica/fluida).
Vei putea deveni constienta de natura fluida a sinelui, daca vei practica zilnic auto-observatia, pentru ca, astfel, capacitatea ta de self-awareness devine tot mai “rafinata” si vei putea “inregistra” schimbarile de sine.
Spuneam mai sus, ca in primul rand IS este alcatuita din ceea ce tu crezi in raport cu tine sau, intr-o alta formulare, un set de credinte despre tine, insati. In al doilea rand, o imagine de sine (in psihologia cognitiva, se foloseste conceptul de schema de sine) mai este bazata pe alte doua surse, la care ma voi referi in continuare: (1) felul in care te percep ceilalti si (2) felul in care crezi tu (ti se pare) ca te percep altii.
Spre exemplu, tu crezi ca tata/mama te percepe ca fiind sturlubatica (hihi!), insa tu nu crezi asta despre tine, ba dincontra, poti zice ca esti molcoma, iar prietena ta te percepe ca fiind o persoana mai degraba cu zest decat sturlubatica. Te vei intreba cum esti tu, in realitate? A cui realitate? A nimanui. Exista o realitate obiectiva (fara imagini) in care personalitatea ta este alcatuita din anumite atribute relativ constante si durabile in timp, plus multe alte atribute circumstantiale/contextuale si temporare.
In acest fel se face ca, o persoana este extrovertita, dar uneori, se manifesta ca un introvertit si prefera sa-si petreaca timp in solitudine, meditand, bineinteles, la sensurile vietii. Daca vei judeca aceasta persoana doar dupa preferinta ei de moment pentru singuratate vei crede ca este introvertita. Insa, in multe alte contexte ea face dovada de extroversie. In acelasi fel, o alta persoana iti poate parea spontana si indrazneata si n-ai zice ca este timida, dar asta doar pentru ca ai intalnit-o intr-un context foarte familiar pentru ea.
Asadar, trasaturile stabile se manifesta intr-un registru larg de situatii de viata, in timp ce trasaturile contextuale sunt, dupa cum le e numele, contextuale sau dependente de circumstante. In psihologia pesonalitatii aceasta e conceptia unitara in privinta personalitatii umane (chiar si la alte mamifere), care este cu acuratete surprinsa de modelul Big Five. Instrumentul de masurare (psihometric) al personalitatii, conform acestui model, se cheama NEO-PI-R.
In urma unor studii relativ recente cu gemeni , aceste trasaturi de personalitate (cf. cu modelul) au o heritabilitate intre 42 % si 57 %. (Heritabilitatea este o masura statistica si se traduce asa: intr-o populatie variatiile dintre indivizi in privinta celor cinci mari trasaturi se datoreaza factorilor genetici intr-o proportie de 42% si 57%.)
Mutandu-ne in concret, luam unul din cei cinci superfactori, extraversia si, daca tu ai un copil, te poti astepta ca el sa manifeste extraversie, cu sanse foarte mari daca tu si sotul sunteti extravertiti.
Revenind la IS, mi se pare important sa stii, ca in centrul IS se afla stima de sine. Stima de sine este un construct care in planul experiential este experimentat de oricare persoana ca sentiment al valorii personale. Ea poate fi pozitiva sau negativa in functie de felul in care o persoane se judeca, se autoevalueaza in baza actiunilor sale.
Te poti gandi la stima de sine ca la un termometru. Ce faci cu un termometru? Iei temperatura cuiva sau masori temperatura din camera. In acelasi fel, stima de sine este un indicator (subiectiv)pentru valoarea personala globala prin care masori succesele actiunilor derulate. Si, intocmai, ca mercurul din termometru, stima de sine are fluctuatii. Aceste fluctuatii sunt mari in perioadele adolescentei si mici la o personalitate adulta si matura psihologic. Daca in adolescenta, temperatura putea creste de la zero grade la 30 de grade in functie de nota la teza de mate (sau pentru ca acel baiat iti zambeste), la adultete va creste doar cu cateva grade, mai ales ca nu dai teze, tinzand sa coboare la un anumit nivel specific fiecaruia.
Ca sa ramanem in plan metaforic, temperatura camerei este influentata de prezenta agentului termic si numarul de persoane din camera care, prin propria caldura (emanata de corp) contribuie la temperatura camerei. In acelasi fel, stima de sine depinde de validarea sociala (este/nu este) si de aprecierile pozitive si negative ale persoanelor semnificative emotional. La acesti doi factori poti adauga un al treilea, “propriile tale evaluari” sau felul in care te judeci pe tine insati. Cu alte cuvinte, felul in care tu (iti) vorbesti cu tine,in forul interior (solilocviu), este un factor ce poate influenta pozitiv sau negativ stima de sine, implicit, sentimentul valorii personale.
Compasiunea vine si din intelegere, iar o mare contributie in acest sens, o are ideea de mai sus (scrisa cu majuscule), cu conditia sa te fi prins de ea, cu mai toate oasele! Varianta la indemana, ca sa zic asa, deoarece am internalizat-o, este atitudinea critica ori indulgenta, ambele ne-productive. Insa, ce sens are sa te judeci aspru, cand stii bine, ca poti fi (sinele fiind schimbator) lenesa ori delasatoare?!
Asa ca, te poti intreba “Cum anume sa vorbesc cu mine insami, ca sa-mi fac viata usoara?”. Da, ai ghicit!
Cu compasiune.
Bouchard, Thomas J.; McGue, Matt (2003). “Genetic and environmental influences on human psychological differences”. Journal of Neurobiology 54 (1): 4–45.
Wright, P. H. (1984). Self-referent motivation and the intrinsic quality of friendship. Journal of Social and Personal Relationships, 1, 115–130
Gecas, V., & Schwalbe, M. L. (1983). Beyond the looking-glass self: Social structure and efficacy-based self-esteem. Social Psychology Quarterly, 77-88.
Reis, H. T., Collins, W. A., & Berscheid, E. (2000). The relationship context of human behavior and development. Psychological bulletin, 126(6), 844
Aron, A. P., Mashek, D. J., & Aron, E. N. (2004). Closeness as including other in the self. Handbook of closeness and intimacy, 27-41
Brewer, M. B., & Gardner, W. (1996). Who is this” We”? Levels of collective identity and self representations. Journal of personality and social psychology, 71(1), 83.
Neff, K. D., Rude, S. S., & Kirkpatrick, K. L. (2007). An examination of self-compassion in relation to positive psychological functioning and personality traits. Journal of Research in Personality, 41(4), 908-916.
Gilbert, P., & Procter, S. (2006). Compassionate mind training for people with high shame and self‐criticism: Overview and pilot study of a group therapy approach. Clinical Psychology & Psychotherapy, 13(6), 353-379.