Sa zicem, ca tu ai impreuna cu o persoana (un el) o “mica afacere”. Impreuna aveti un ONG, ca asociati de exemplu, un ONG prin care derulati actiuni de hranire a veveritelor din parcul Herastrau. El a fost cu initiativa, iar tu te-ai asociat cu dumnealui si, in prezent, contribuiti la “cresterea” acestei organizatii caritabile, avand ca beneficiari, dupa cum ziceam, veveritele din parcul Herastrau si beneficiari indirecti o serie de oameni care contempla micile rozatoare in scopul ameliorarii stresulu conform cu recomandarile unor psihologi bine platiti.
Pana aici, totul e minunat, pentru ca tu si partenerul tau (de afaceri caritabile, of course!) faceti dovada unor oameni binevoitori si implicati in actiuni nobile, care va solicita destul de mult timp petrecut impreuna. Si acum, urmeaza clenciul, pentru ca tu ai un partener care pare a fi gelos, desi nu ti-a marturisit. Tu il suspectezi de gelozie. Ar putea fi ori ar putea sa nu fie. Intrebarea este, daca simte gelozie, sa fie ea indreptatita (legitima)? Fac o eroare naturalista? A, esti la curent cu gandirea critica.
In alte cuvinte, ne putem gandi (in plan simbolic), cum ca tu si cu acela (asociatul) cresteti impreuna un “copil”. In plan simbolic, ok? Ca orice copil, trebusoara asta, solicita din partea voastra timp si eforturi (Daddy&Mommy Co). Fie un copil in planul fizic al realitatii, fie “un copil” (o afacere/un proiect) in plan simbolic, tu si el veti face echipa. Mai ales ca, fondurile, pentru proiectele de asistenta psihologica pentru veveritele agresate de frecventele vizite ale specimenelor homo sapiens, sunt dificil de obtinut. Nu, ca sa fiu explicit, scenariul nu implica sex (doar intre veverite)… deocamdata.
Totusi, consideri ca il inseli (pe partenerul tau) sau nu? Nu, banuiesc ca nu interpretezi ca fiind o tradare, o inselatorie. Dar, nu-I asa, ca o parte semnificativa din timpul si eforturile tale sunt orientate in acest parteneriat? Sunt retoric, desigur. Imi vei spune, ca nu e rezonabil sa ne dorim ca resursele celuilalt (iubit) sa fie orientate aproape complet catre partener, intrucat nu este o relatie mama-copil. Insa, cine stabileste marimea acestei parti sau portii?
Eu as inclina sa cred ca voi puteti stabili sau negocia, mai precis, portia, dar nu fara a tine cont de nevoile emotionale ale fiecaruia sau de masura tolerantei fiecaruia la frustrare. Fara indoiala, ca veveritele surmenate sunt solicitante, insa nu poti investi aproape totul in dansele (si inparteneriat). Sau, poti? Sigur ca poti, insa ar fi corect? Ar fi o actiune echitabila? Bineinteles, ca in termenii echitatii, n-ar fi just comportamentul tau. Dar, poate ca, valoarea echitatii in cuplu, n-are o insemnatate similara pentru amandoi, adica tu te poti astepta ca el (partenerul tau) sa accepte generozitatea ta orientata catre animalutele stresate din parcul Herastrau. Dupa cum la fel de bine, dumnealui sa-si doreasca o partenera cu o atitudine generoasa orientata spre relatia de cuplu.
Ti se pare complicat? Ar fi, poate, simplu, daca asociatul tau ar fi partenerul tau (in plan erotic). Se poate intampla (adesea?) sa te trezesti in aceasta situatie. Iar ecuatia morala, in care intra viata ta, devine de nerezolvat! (exagerez).
Chiar te poti trezi intr-o ecuatie morala, observand uimita in ce situatie de alegere te afli. In ce directie s-o iei? Stim bine, ca poti amana alegerea (aproape sigur) o vreme, insa pana cand? Poti trai fie cu “mortu’n casa” (alternativa la care ai renuntat/cenzurata), fie cu un “ou fierbinte” (noua alternativa), deoarece inca nu iei o decizie si experimentezi o vreme cum este sa hranesti veverite pe fonduri europene.
Ca sa fac un calambur, morala este ca valorile morale sunt necesare cand urmeaza sa faci o alegere. Iar in aceasta privinta psihologia, in aplicatia ei, consilierea psihologica isi atinge (aproape) limitele. Dincolo de experienta psihologica a unei alegeri se afla constiinta morala. Cred ca gresesc. Dincolo se afla constiinta spirituala (cosmica)… cu niste fractali confinati in rezonante subtile.