Daca iei una bucata de capatana de homo sapiens si o desfaci, ghici ce vei gasi? Acel singur si celebru neuron? Oh, voi sta inchis in casa pentru o vreme. Vei gasi multi, multi, foarte multi neuroni interconectati, care dau acel aspect de gri scoartei cerebrale. Sunt multe lucruri de povestit despre neuroni. Insa, unul, dintre cele mai fascinante, este urmatorul:
Neuronii comunica intre ei si tu gandesti, simti, te misti si esti sau ai senzatia ca esti o persoana!
O persoana care este constienta ca este, gandeste, simte, se misca. Ne putem gandi ca acesti neuroni au ajuns la performante in comunicare (procese electrochimice) cu totul exceptionale. In creierul uman, neuronii au dus comunicarea la nivel de excelenta. Ca sa fie posibil ca TU sa existi cu senzatia de sine (distinct) neuronii coopereaza si comunica relativ armonios. Poti face o analogie cu orchestra de muzica clasica. Toate instrumentele participa, unele canta, altele sunt in repaos. Muzica se intampla din toata aceasta miscare in care instrumentele coopereaza. Spre deosebire, de o orchestra reala, pe aceste “instrumente” se pare ca nu le dirijeaza nimeni. Nu exista un dirijor si nici instrumentisti.
Melodia, pur si simplu, se intampla.
E ca si cum mergi la un concert de muzica clasica unde nimeni (nu exista oameni) nu canta. Pe scena se afla instrumentele care se misca singure si care, la unison, fac muzica. Este imposibil, iti zici in sinea ta. Ceva sau cineva trebuie ca le misca. Exista, sigur, un agent invizibil, care le misca, astfel incat, ele pot canta.
In acelasi fel, crezi ca exista un agent supranatural care face creierul (corpul) sa fie in viata si sa fie constient. Este aproape imposibil sa crezi ca toate acele instrumente canta singure, fara interventia unui agent. Cineva ori ceva (o constiinta subtila, o esenta supranaturala, un spirit, o energie) trebuie ca exista astfel incat ele prind viata, canta si, mai mult, canta armonios. De aceea, eu sunt aici si gandesc, vorbesc cu tine, sunt constient de mine, de tine, de ceea ce e in jurul nostru.
Trebuie ca exista o cauza pentru aceasta muzica. Ea nu se poate naste fara interventia unui agent supranatural. Existenta lui devine absolut necesara pentru a explica felul in care simt (personal) ca fac lucrurile sa se miste in directia dorita (intentionata). Daca citesc acum, pot face asta, deoarece Eu am decis asta. Insa, nimic (nu exista dovezi) nu exista, care sa puna in evidenta, un Eu, ca entitate de sine libera (agent cauzal) ori ca agent supranatural (localizat in corpuri astrale), care sa opereze in spatele proceselor cerebrale.
“Simfonia” (constiinta de sine si sentimentul de sine) este reala si posibila, fara o sursa divina. Este posibila datorita cooperarii armonioase a mii de “instrumente” (neuroni). Dar n-as vrea sa-ti ofer o imagine bucolica a lumii neuronilor. Neuronii sunt fiinte vii. Ca orice alte fiinte vii se supun acelorasi legi ale selectiei naturale. Ele concureaza pentru resurse (in principal, glucoza). Neuronii care reusesc sa transmita semnale electrice (electrochimice) primesc mai multa hrana. Daca au parte de mai multa hrana, vor reusi sa transmita mai multe semnale. Astfel, cei care nu contribuie (suficient) la evenimentele bioelectrice, vor primi tot mai putine resurse si, treptat, vor muri. In populatia de neuroni, exista, de la sine inteles, o competitie acerba. In alte cuvinte, ceea ce nu este exersat, repetat, moare, la fel cum, intr-o padure o poteca proaspata dispare, daca ea nu este, in mod repetat, strabatuta. Neuronii care nu fac sinapse sau nu comunica cu alti neuroni, mor, deoarece nu primesc hrana. Supravietuiesc neuronii care sunt bine legati in retele si circuite.
Ce rezulta de aici? Cu cat, acesti indivizi microscopici sunt conectati in cat mai multe retele cu atat sansele lor de supravietuire sunt mai mari. Au mai multe roluri si primesc mai multa hrana, adica sunt hraniti mai bine de catre celulele gliale.
Banuiesc ca intelegi, n-are niciun sens, ca “lenesii” sa fie hraniti. Aoleu, lenesii, ce-am zis! Acolo, in lumea microscopica din creier, competitia e dura. Cine nu munceste, nu ofera, nu contribuie la transmiterea semnalelor electrice, adios! Nu primesc ajutoare sociale si nici de mila prin organizatii caritabile. Bugetul de glucoza este cu intelepciune cheltuit in functie de nevoi. Nu exista risipa. Iata ceva, ce ar trebui ca, unii dintre noi sa invete, mai ales, unii “gospodari” (primari) mari amatori de busturi (de feluri variate), stranduri, bancute si sali de sport. In cuvinte dure, ei sunt lasati sa moara. Iar asta se intampla inca dinainte de momentul nasterii.
Oare intelegi ce intentionez sa-ti comunic? In capul tau, la mansarda, exista milioane de fiinte microscopice care lupta pentru supravietuire. Competitia lor inseamna comunicare (in retele de sinapse). Contribuie acest neuron la reteaua de comunicare (transmiterea impulsului electric)? Da. Ok, traieste inca o zi. Sau, Nu, atunci va muri. N-as vrea sa fiu neuron. Am presentimentul ca nici tu. Cu toate ca, Tu (sau eu) esti posibil, datorita acestei orchestre din capul tau. Oh, unele instrumente lipsa ori dezacordate si… totul o ia razna!
Totusi, de cele mai multe ori, orchestra ofera spectacole grandioase! Percepi un verde intens si sanatos ori un azuriu linistitor, simti o aroma de cafea, un ciripit vesel, iar mana porneste (la un gand) catre ceasca de cafea, pentru un clic cu mouse-ul ori spre o mancarime ivita sub lobul urechii drepte. E ok. Acele fiinte, extrem de mici, fac schimb de mesaje.
Canta!