Îți place mirosul natural al partenerei sau partenerului? O întrebare dubioasă? Deloc. Am în minte mirosul ca detector de parteneri sexuali ”buni”. Nu neapărat la suflet (o metaforă), ci la gene (nu gene false). Potrivit unui studiu de anul acesta realizat la Universite Paris Diderot, oamenii sunt capabili să detecteze cu ajutorul mirosului care partener e potrivit genetic. Nu întâmplător există o industrie de parfumuri, care cu ce să ne poată ajuta? După ce-ți ia banii, te face să miroși senzațional! Ca să ai farmec și putere de atracție… induse artificial.
Potrivirea genetică vine din variație. Preferăm parteneri cu diferențe pe complexul major de histocompatibilitate (MHC), care poate fi detectat via miros. MHC înseamnă un cluster de gene care joacă un important rol în funcționarea imunității. Când doi oameni echipați cu clustere diferite copulează, urmașul lor se alege cu o imunitate mai bună comparativ cu situația în care părinții lor au MHC apropiate.
Se pare că oamenii ”simt” echiparea cu MHC diferit de al lor. Simțim o atracție fizică mai mare pentru tipuri MHC diferite de ale noastre. Atracția nu apare în urma vreunei imaginate legături astrale și karmice. Sistemul olfactiv e responsabil prin legăturile lui directe cu structurile limbice din creier.
Pe eșantionul studiat, adică opt sute de cupluri din Europa și Israel, apar diferențe în MHC mai mult decât la întâmplare. Cele mai multe diferențe apar în cuplurile din Olanda și zero diferențe apar la cele din Israel, unde căsătoriile sunt aranjate de familii.
Deci, preferăm via miros parteneri cu MHC nesimilar. Cercetătorii sugerează că preferințele pot să treacă chiar peste practici culturale, dar cu limite date de statusul social și practicile familiei, după cum e cazul cuplurilor din Israel. Înțelegi, acum, de ce prințesei îi poate cădea cu tronc grăjdarul. Nu-i nicio lecție karmică de încheiat. Sunt preferințe în alegerea unui partener cu echipare genetică variată. Genele se asigură, astfel, că urmașii (purtătorii de gene), sunt dotați cu o cât mai bună imunitate. E o adaptare care asigură șanse bune de supraviețuire și reproducere la următoarea generație.
Dacă îți place mirosul, e foarte probabil să-ți fie un partener potrivit genetic (cu diferențe pe MHC). În schimb, rămâne incert dacă sunteți compatibili și din alte perspective. Poți simți o puternică atracție față de dumnealui, dar nu înseamnă că există și o potrivire pe alte niveluri psihologice și sociale, cum ar fi personalitate, valori și filosofie de viață sau poziție socială. Și de aici, apar dramele romantice care ne bulversează viețile, pentru că genele (din clusterul MHC) nu țin cont de toate aceste nepotriviri. (precizare pentru copii, scriu despre gene ca și cum ar fi personaje, dar nu sunt, nu au intenții).
O atracție fizică intensă dezvăluie exact nimic despre măsura (ne)potrivirilor pe alte paliere ale existenței celor doi îndrăgostiți. După cum nici potrivirea psihologică nu e informativă vizavi de intensitatea atracției. Evident că se întâmplă ca cele două să nu apară împreună în aceiași persoană. Un bun prieten să nu-ți poată fi și partener erotic, că nu simți ”scânteia”, deși ți-ai petrece toată viața alături de el. Invers, odată ce petreceți mai mult timp împreună, să-l descoperi pe ăl mai mare dușman al tău în insul cu care te simți atât de bine sexual.
Îți place mirosul ei sau lui? E minunat, dar abia începe, dacă ești la primele întâlniri. Urmează alte descoperiri de profunzime psihologică, pe nivel intim. Oricum, îți țin pumnii, pun o vorbă și la zeul Norocului. După mine, o relație de cuplu nu trebuie muncită, că doar n-ai două joburi, unul la patron (sau stat, bravo!) și altul acasă. Să mai și meargă de la sine, spontan, ca să-ți rămână timp și energie pentru alte lucruri valoroase.