Pentru ca tu crezi ca acel sef e un nemernic (sau un bou), te vei comporta in consecinta. Pentru ca te astepti sa reactioneze ca un nemernic (cu dispret, de exemplu), te vei raporta la el intr-o stare de ostilitate si chiar daca nu o manifesti, la nivel imperceptibil o vei transmite, iar organul mental al sefului tau o va inregistra. Fara a fi constient se semnalele tale ostile, el s-ar putea sa te antipatizeze fara niciun motiv aparent. Daca relatia continua in acest registru, starea ta psihologica devine una de iritare perpetua la job. In acest fel, creste probabilitatea ca nemernicul sa te ticaloseasca. Nici tu si nici el nu sunteti constienti de cum sunteti manipulati de propriile voastre procese mentale. La nivel constient, pot fi motive legitime si argumente cu care voi doi va combateti. Insa, dupa cum adesea se intampla lansati atacuri personale, nu doar la adresa declaratiilor ori actiunilor. Bineinteles, daca nu cumva s-a incheiat mai demult cu o concediere, care devine tot mai probabila ca solutie la conflictele devenite insurmontabile.
Tu crezi ca el nu te doreste in viata lui. Automat, vei filtra doar mesajele sau actiunile care-ti sprijina credinta, ingorand orice altceva. Treptat, zi de zi, credinta ta se intareste si te astepti ca in viitorul apropiat el sa decida despartirea. Ca sa te projezi de durerea pierderii iei distanta si te manifesti cu raceala. El percepe raceala ta si se retrage, iar distanta dintre voi doi creste. In final, relatia se rupe, iar tu esti “satisfacuta” de previziunea ta. (“stiam eu!”)
Te vezi cu el, zilnic, la cantina. Iti atrage privirea. Pare un tip interesant. E oricum chipes. Parca aduce pe undeva cu George Clooney. Inca nu v-ati cunoscut, dar iti doresti. Cu siguranta, e un tip foarte inteligent, competent si cu umor.
In loc sa-ti irosesti timpul analizand psihologic probleme ca cele de mai sus pana la Adam si Eva, dupa ce te-ai spovedit la preot sau la psihanalist, dupa ce ai trecut prin orificiile desemnate de traditia freudiana ca importante in dezvoltarea psihologica, dupa care ai dat o raita pe la parinti, bunici, strabunici (pan’ la Eva mitocondriala, daca se poate) pe a-ti colecta pacatele si face plata datoriilor de familie, te poti orienta catre detectarea de biasuri cognitive si alte iluzii psihologice cu efecte perverse, cum ar fi in cazul de sus, profetia autoimplinita, biasul de confirmare, hindsight bias si efectul Halo.
Acestia sunt gargaunii din cap. Doar cativa dintre ei. Gargaunii opereaza pervers in “spatele cortinei” (sunt procese inconstiente). Sunt foarte multi; peste 200 de gargauni au fost detectati. Nu arhetipuri (din psihologia jungiana), nu libidou si fixatii, nu alte forte si energii exotice! De unde au aparut? In mare, o explicatie plauzibila este patching-ul prin care selectia naturala a conectat (din aproape in aproape, in mii de ani), asemeni unu inginer amator, o structura complexa, neocortexul, la cele primitive, sistemul limbic si trunchiul cerebral. De aici, din carpeala facuta, o improvizatie (argument care contrazice pozitia designului inteligent),sunt generate frecvente erori in sistem!
Gargaunii iti distorsioneaza perceptia si rationamentul, astfel incat deciziile tale si actiunile nu sunt decat rareori istete si, poate, doar din intamplare. Sa fii cu ochii pe acesti gargauni (macar pe cei mai importanti), ar fi o cale (validata stiintific) prin care poti ajunge sa iei decizii rationale si sa te poti proteja de “alegeri” care te duc in directii ne-dorite. Gargaunii din capul tau exista pe bune, prietene. Nu sunt speculati, nu sunt visati sau inventati in urma unor ingestii de psihedelice ori epifanii spirituale. Pentru gargaunii care-ti colcaie in cap (in procesele mentale) exista suport empiric validat stiintific oferit de psihologia sociala, psihologia cognitiva si neurostiinte.