Te invit la un foarte scurt test. Ce crezi despre următoarele trei enunțuri; crezi că sunt false sau adevărate?
- Scopul albinelor e de a asigura polenizarea.
- Soarele răsare ca să ne ofere lumină.
- Rolul omului de afaceri, George Soros, e de a sabota statul român.
Cuvintele din titlu aparțin lui Pangloss, personajul lui Voltaire, care comentează ironic genul de gândire teleologică, adică acel tip de gândire prin care atribuim scopuri ori motive/cauze fenomenelor naturale și sociale și, în general, lumii sau universului. Dacă ai răspuns la test cu ”adevărat”, ai gândit teleologic (gr. teleos – scop, logos – studiu), ceea ce nu mă miră deoarece e un tip de gândit (sau de filosofie) care ne vine precum respirația.
Sunt convins că ai întâlnit oamenii care cred cu tărie că ”totul există cu un scop”, ”așa trebuie să fie” sau ”orice se întâmplă are un motiv”. Ești unul dintre aceștia? Iată prilejul unei auto-corecții. Tindem să atribuim motive sau scopuri unor întâmplări și evenimente. E o tentativă a creierului executiv să facă din lume un loc inteligibil sau predictibil ponderând astfel impulsurile anxioase ale amigdalei. Plecând de la această asumpție, ei caută explicații și dovezi prin care să-și susțină teoria, cum că ce s-a petrecut sau se petrece are un motiv abscons. Nici oamenii cu pregătire psihologică nu sunt feriți (ghici de ce?) de această eroare. Caută cu obstinație în întâmplările vieții unui om sensurile absconse așezate acolo de forțe inconștiente și energii divine. Ajung să creadă, ba să-l convingă și pe client, în ideea că existența sa face parte din vreun plan divin sau scenariu inconștient căpătat din copilărie.
Da, este o eroare de gândire… păguboasă. Mulți oameni se împiedică în această eroare când încearcă să priceapă teoria evoluției prin selecție naturală. Struțocămila proiectului inteligent (vizavi de evoluția vieții) reprezintă un exemplu elocvent cu mulți adepți căzuți în capcana teleologică (nu are nimic de-a face cu teologia!). Mulți alți semeni, ne-instruiți în gândire statistică și științe sociale și comportamentale ori fără o minimă doză de scepticism sănătos (există și unul nesănătos), nu pot pricepe lumea și fenomenele sociale decât prin apelul la conspirații și forțe oculte care acționează din culise.
Teoriei existenței unui agent supranatural sau Creator (creaționismul) și teoria conspirativă seamănă prin acest fel de gândire eronată. Dacă prima explică originea și evoluția vieții și omului, cealaltă explică evenimentele și fenomenele sociale. Devine mai probabil ca la o persoană care crede într-un Creator (sau Plan divin) să găsești și teorii conspiraționiste.
Îți imaginezi cum ar fi dacă tineri și copii ar fi instruiți să gândească inteligent (critic), ferindu-se de această capcană teleologică? Am avea probabil o societate mai rațională.