Vracii au găsit inițial 360 de puncte. Erau bazate pe un calendar cu câteva zile lipsă. Cifra a urcat, ulterior, când mijloacele de detecție (fantezia si intuiția?) s-au rafinat, la 2000 de puncte.
Ce puncte? Punctele de pe față? Puncte pentru înțepat cu acele de acupunctură, adică locații de pe pielea corpului, corespondentele din planul fizic pentru meridianele energetice, unde se înfig acele pentru corectarea (s)curgerii de prin canale a energiei numita chi(chi). Mai toată pielea corpului pare a fi acoperită cu punctele “bune” pentru înțepare. Se pare că sunt 9, 10 ori 11 meridiane. Numărul lor depinde probabil de abilitățile paranormale ale “medicului”.
Sunt unii care au detectat mai multe, alții mai puține si fără a face o medie statistica ori o moda au convenit să rămână trei variante ca să aibe de unde alege pentru intervențiile inedite. Oricum, numărul meridianelor și punctelor nu contează. Nimeni nu a demonstrat ca ar exista meridiane, puncte și qi-ul care curge de colo-colo.
Fara indoiala, ele exista, doar ca nu pot fi detectate, fiind de o natura subtila, misterioasa, măi necredinciosule! Odată ce știința mai avansează (un pas?), le vom detecta. Si, să vezi, ce-o sa ne mai tăvălim pe jos râzând de scepticii aștia încrezuti!
Acupunctura se pare ca actioneaza asupra unor dureri si simptome subiective, insa nu modifica istoria sau evoluția unei boli. Mai mult, unele efecte similare pot fi obtinute chiar si cu niste scobitori in loc de ace cu conditia ca pacientul sa creada ca este aplicata procedura standard cu acele.
Ce se întâmplă, doctore? Placebo, nimic nou. Este demonstrat empiric cum ca acupunctura activează răspunsul placebo, iar în privința unor dureri, înseamnă că acele înfipte prin piele stimulează eliberarea analgezicelor naturale: endorfinele și surioarele lor mai mici, endocanabinoidele, implicate de altfel în durerile femeilor la naștere și în multe alte situații dureroase.
Acupunctura e o medicină primitivă, deși mai elegantă și mai curată decât aceea cu lipitori sau hirudoterapia. Îți place cum se aude? E un termen exotic, după cum le place șarlatanilor. Poate te miră, dar ea se practică și astăzi (poate chiar acum) de vraci cu licență în medicină. Poți încerca și tu dacă achiți doar o sută de lei. Te sperie lipitorile, acele vietăți micuțe și unsuroase, tăvălite pe corpul tău și pregătite să te sugă? N-ai de ce, nu durează mult și se folosesc până la zece bucăți…, dar dintre cele mai flămânde. Ți-am zis doar, dar repet ca să-ți intre-n cap. Acupunctura e o medicină elegantă și curată.
Cu toate astea, cabinetele de acupunctură prosperă precum clinicile private din această țară unde avem (sau ne prefacem?) sănătate publică și achităm regulat asigurarea pe sănătate.
Însă, comparativ cu nimicul, nu contează ce este, placebo sau nu. Iar dacă odată ajunși la o ședință, vedem un medic binevoitor cum înfige ritualic acele prin pielea noastră, poate chiar ne vindecăm. Măcar ne simțim bine, deși, la nevoie facem o vizită tot la camera de gardă. Acupunctura e o medicină neputincioasă.
Aici, la camera de gardă, dacă medicii de la urgențe ți-ar înfige în piele ace, ce crezi că s-ar întâmpla?Nimic. De aceea, mă declar profund recunoscător că prin spitale medicii fac medicină și nu umblă cu vrăjitoria cu ace.
Vrăjitoria cu ace sau de orice fel e la fel de periculoasă ca infecțiile și incompetența de prin unele spitale. Vrăjitoria și pseudoștiința sunt tot infecții. Așa cum te poți infecta cu vietăți microscopice ostile, te poți contamina și cu altfel de vietăți. Sunt unele subtile, invizibile și mă tem că mult mai periculoase. Ele țin de domeniul cognitiv. Se cheamă ”convingeri rigide”.