Nu-ți vine să crezi? Nici n-ai ce crede. Umblu cu gogoși, doar așa ca să prindă la amatorii de pop psychology (care încă n-au aflat de cea științifică), pentru că antrenamentul mental nu previne nimic. Puterea subconștientă a minții/psihismului e iluzia vândută de pehlivani și ignoranți laolaltă cu profețiile pe anul următor halucinate prin unele emisiuni de invitații deșucheați de la Antena 3 și B1 (și altele!).
În schimb, antrenamentul fizic poate să prevină atacurile de panică (AP). Și s-ar părea că le și vindecă. N-o să mai ai nevoie de serviciile (probabil scumpe) ale vreunui psiholog sau terapeut? Chiar nu, iar toți aceștia vor fi nevoiți să se reprofileze. Inclusiv autorul. Așa că, de ce să mai urmezi o facultate de psihologie? Asta, dacă te bate gândul. Poate doar ca hobby. Ei, exagerez, psihologii au rolul lor în procesul educației psihologice pentru stilul de viață. E ceva ce și eu mi-am propus prin unele articole, consultații particulare și cursuri ACT derulate în grupuri ezoterice.
În legătură cu unul din aceste cursuri, îți povestesc, după cum ți-am promis, un experiment publicat în Journal of Psychiatric Research (2009). E un studiu derulat, într-o primă fază, cu doisprezece subiecți sănătoși, dar și curajoși. Ei sunt curajoși, deoarece studiul presupune ca fiecare să primească o injecție cu CCK4 (cholecystokinin tetrapeptide). Ei, bine, și ce mare scofală? Scofala e că această substanță CCK4 produce niște efecte extrem de plăcute: te poate aduce într-un atac de panică cu pulsul crescut și dificultăți de respirație. Poate deveni atât de intens, încât poți avea impresia că vei muri. Iar asta s-a întâmplat cu șase dintre cei doisprezece îndrăzneți. Aceștia au transpirat, au experiment respirație greoaie, au fost copleșiți de o frică paralizantă și chiar au avut impresia că urmează să moară. Aceste manifestări au apărut chiar dacă ei nu au mai avut și alte AP.
Dar studiul nu se oprea aici. Urma a doua etapă în care subiecții erau din nou injectați. Până aici au manifestat curaj, dar de aici încolo, să fie masochiști? Ce nu fac oamenii pentru câțiva bănuți?! Glumesc, ai înțeles. De această dată, a fost introdusă o condiție. Să exerseze pe o bandă de alergat 30 minute, dar destul de intens (la 70% din capacitatea maximă). Și a urmat injecția cu CCK4. Ceva uimitor s-a întâmplat: doar un singur subiect a mai făcut atac de panică. Înțelegi ce a făcut diferența? Exercițiul fizic pe banda de alergat.
Studiul a continuat cu un alt grup alcătuit din subiecți și mai curajoși. Aceștia aveau în istoric episoade de AP și știau cât de cumplite pot fi. Cu toate astea, au fost de acord să primească injecția cu CCK4. Au primit doar jumătate din doza administrată subiecților din grupul sănătos. Nouă din cei doisprezece s-au pricopsit cu AP. Studiul continua cu o doua etapă în care era introdusă condiția exercițiului pe banda de alergat, urmată de injecție. Face exercițiul o diferență chiar și în cazul unor oameni cu episoade de AP? Întreb și eu într-o doară. Doar patru din cei doisprezece au mai făcut AP, raportat, de altfel, ca fiind mai slab în intensitate comparativ cu AP-ul din prima etapă.
Concluzia? O reiau. Trainingul fizic poate funcționa preventiv vizavi de atacurile panică. Iar concluzia e valabilă chiar și pentru persoanele care au experimentat AP. Dacă te antrenezi, mai exact, alergi, luându-ne după acest studiu, e destul de probabil să nu mai faci atac de panică. Iar asta funcționează pentru cazurile severe de anxietate, cum e atacul de panică, dar pentru forme mai puțin severe de anxietate cum să fie? Promițător și putem deduce o altă regulă bună de urmat. Dacă te antrenezi, e destul de probabil să nu mai suferi de episoade anxioase. În alte cuvinte, prin antrenamentul fizic poți ajunge o persoană relaxată.
Ströhle, A., Graetz, B., Scheel, M., Wittmann, A., Feller, C., Heinz, A., & Dimeo, F. (2009). The acute antipanic and anxiolytic activity of aerobic exercise in patients with panic disorder and healthy control subjects. Journal of psychiatric research, 43(12), 1013-1017.