In apele raului Gange, nordul Indiei, intra la imbaiere milioane de hinduisti chiar acum, cand tu citesti aceste randuri. Cetatenii bine educati se introduc cu recunostinta in apa, cu increderea ca zeii bine dispusi (din motive neinteresante), in aceasta zi, vor lua pacatele din sufletele lor, ratacite prin univers, doar temporar incarnate. Ceea ce se petrece acolo este un ritual al spalarii pacatelor si se cheama festivalul Kumbh Mela. Toti acestia au o igiena pe alocuri sau deloc. Insa, ce conteaza cand exista ritualuri din doi in doi ani in care fiecare individ isi poate spala sufletul, balacindu-se cateva minute in apele curgatoare simultan cu sute de mii de alti pelerini dintre care un numar de X indivizi (Cati sa fie? Zece mii, rand pe rand sau simultan?) isi satisfac si alte nevoi, nu doar pe cele sufletesti?! Shiva, Brahma sau Vishnu (in lumile lor astrale, or face si ei dus?) asista cu siguranta intr-o stare de extaz si beatitudine cosmica la spectacolul imbaierii ritualice oferit de aceste suflete pacatoase. Oricare din aceste suflete intrupate s-a prins, banuiesc eu, ca poate merge la un festival de cleansing dupa doi ani pacatosi si multe alte vieti traite pe datorie karmica. Doi ani o tii in pacate, apoi mergi la apele gangelui. Patrunzi cu totul in apa, te “vanturi” si te “scuturi” si “lasi pacatele” (rimeaza cu? just a clue: incepe cu “f”). Dar e frumos (echitabil) sa iei ceva cu tine. La schimb, pai nu? Ce poate lua cu el, pelerinul, las la imaginatia ta.