… Îi lași în pace. Bebelușii nu-și cunosc corpul. Până aproape de doi ani, ei nici nu se recunosc în oglindă. Nu știu cine sunt și caută să afle. Cum? Prin explorarea corpului, care va deveni treptat suportul concret al conceptului de Eu/Sine asociat, evident, numelui.
Ei și-l descoperă prin diferite moduri ca suptul degetelor, trasul de urechi, împinsul butonului ombilical, datul cu picioarele. Și în joaca lor nimeresc genitalele. Ei, dar ce obiecte interesante, parcă și-ar zice și încep să tragă de ele, se le frece, să le apese… spre panica multor părinți. Genitalele sunt părți nedescoperite din corpul lor, care trezesc copiilor curiozitatea. Ba mai mult, Doamne iartă-ne! Le place.
Atât băieții, cât și fetițele își ating genitalele și cei mai mulți le descoperă pe la 5-7 luni, câțiva mai devreme și alți câțiva mai târziu, dar toți vor continua să se joace cu ele o vreme. Dacă ești părinte, nu e cazul să te îngrijorezi indiferent de ceea ce ți-ar povesti vreun psiholog despre stadiile psihosexuale (o teorie fără dovezi empirice).
Comportamentul lor nu e sexual, dar poate părea, pentru că cei mici sunt curioși vizavi de corp, iar datorită terminațiilor nervoase din zonă apar senzații plăcute. Copilul se poate atinge ocazional sau adesea, dar asta nu-l transformă în obsedat sexual. Oricât de des s-ar atinge nu e nimic rău. E normal și n-ai motive să te alarmezi.
Ce poți face rău e să-ți plesnești copilul peste mâini sau să-i îndepărtezi mâinile. Pedepsești astfel acțiunile lui de atingere. Mesajul e că ceea ce face e greșit. Genitalele devin zone tabu. Iar copilul crede că e greșită atingerea și va asocia sentimente sexuale ulterioare cu rușine și poate chiar vină.
Ce poți face bine, adică sănătos, e să renunți la evaluările psihologice și sfaturile unor terapeuți plecați cu sorcova, care consideră că atingerile sunt sexuale și păcătoase. Că ar fi preventiv să încerci o terapie sau naiba știe ce aiureală cu vibrații purificate și molecule imaculate!
Să accepți că își atinge genitalele. Să accepți că îi face plăcere. Ah, o face în fața și altor oameni? Din nou, nu e nimic greșit. Poți ignora, iar dacă te simți totuși prea jenată, încearcă să-i distragi atenția cu o jucărie. Dacă e mai mare, poți să-ți asiguri copilul că e-n regulă (da!), dar că e ceva ce se face cu discreție, când e singur, la fel ca atunci când merge la toaletă. Copiii nu pricep conceptul ”discreție” (nici unii adulți) până aproape de 4 ani, așa că n-o să te aștepți să-l priceapă. Cel mai bine e să ignori, iar când e aproape de patru ani, atunci să-i spui. Cei mai mulți copii renunță la atingeri în public până la primul an de școală.
Dacă vrei să ai un tânăr sau o tânără cu sexualitate păcătoasă, ptiu Doamne! Sănătoasă, atunci te abții de la reacții negative ca cele de mai sus. Chiar dacă pe tine părinții tăi (și popa?) te-au învățat altfel, tu poți renunța la concepțiile greșite și alege o atitudine de acceptare față de comportamentul curios al puiului tău.