Ai putea crede că sinuciderea este un act de supărare sau ostilitate direcționat nu doar asupra sieși, ci și asupra altora. E de altfel convingerea celor celor mai mulți oameni, dar și a multor psihoterapeuți.
Cum au ajuns să creadă în acest motiv? Privind probabil la consecințele conduitei de suicid. Emoțiile tulburătoare evocate în ceilalți, îndeosebi apropiați și rude, sunt suficiente să crezi că sinucigașul le-a provocat cu intenție. Însă, demonstrează astfel de consecințe intenția persoanei sinucigașe? E suficint să observi consecințele ca să deduci intenția cuiva? Probabil, dar la fel de probabil e că orice alt motiv poate fi plauzibil. Oamenii se sinucid din varii motive, iar răzbunarea poate fi unul dintre ele. Și oricât de tragicomic poate părea, actul sinuciderii nu e în sine o dovadă pentru intenția suicidului. Imaginează-ți un scenariu ironic în care o persoană acționează sinucigaș cu intenția de a semnala celorlalți nevoia de ajutor. Numai că gestul ei dramatic a dus din greșeală la accident sau chiar moarte. E un fapt des întâlnit la persoanele care ingerează un pumn de sedative și subestimează efectul lor letal.
Sinuciderea nu dovedește intenția sinucigașă. Nu dovedește nici intenția unei pedepsiri a celor apropiați. Consecințele unui comportament nu dovedesc per se intenția acelei persoane.