“Dumnezeu nu este o entitate asa cum este scaunul (tau), masa, lumina ori atomul. Existenta Sa se desfasoara la un alt nivel.” Minunat. Doar ca semenii nostri nu sesizeaza o problema de logica elementara. Care, care? Ia loc si o gura de aer proaspat. Presimt ca prietenii tai microscopici de la mansarda (neuronii din PFC) vor avea nevoie.
Daca admitem ca adevarata premisa cum ca zeul exista intr-un alt univers sau ca el este de o natura care functioneaza dupa alte legi fizice, oare cum putem intelege relatia dintre el (o natura distincta) si universul nostru?
Sa zicem ca, zeul apartine Universului S (S = spiritual) si ca tu apartii, conform ultimei regresii hipnotice (hi,hi), Universului M (m=material). Universul S functioneaza dupa legi fizice specifice (necunoscute noua), iar Universul M dupa legile fizice cunoscute. Avem doua universuri distincte. Atentie! Presupunem ca exista “s” (s = spiritul; prin filosofie a purtat tot felul de nume: pneuma, anima, suflet/spirit, monada, elan vital) care populeaza Universul M (si corpul tau material; cele astrale sunt in S J), dar care simultan face parte si din Universul S. Deci, acest “s” este o proprietate simultana pentru ambele universuri. Ring the bell? No? Ok, pentru ca ne este indiferenta oftica lui Aristotel (aflat, evident, in universul S) sa revenim la premisa si s-o facem “cumsecade” – potrivita cu concluzia de mai sus. Doar daca Universul S interactioneaza (misterios!) cu Universul M, putem admite ca “s” poate apartine ambelor universuri. Dar daca admitem asta, trebuie sa ne intrebam cum poate fi posibila o legatura misterioasa intre cele doua universuri. Unde se termina S si unde incepe M? Se suprapun? S este identic cu M? O varianta (cu da) in care incheiem urgent discutia. Cum poate “s” sa functioneze simultan dupa legi fizice specifice Universului S si legi fizice ale Universului M? E ca si cum am crede ca lumina este si nu este aprinsa simultan in aceeasi camera (hm!). Poate cu o imagine mai aproape de concret ne lamurim in logica cetateanului grec, astfel incat sa nu faca galci de suparare!
Ai un apartament cu doua camere. Sa zicem ca sufrageria este Universul S si dormitorul Universul M. Tu daca aprinzi lumina in dormitor este de inteles ca intrerupatorul din dormitor este on si nu off indiferent daca cel din sufragerie este on ori off. Situatie, in care cele doua camere sunt doua Universuri independente, fiecare camera cu switch-ul ei sau cu propria lege de functionare (on/off). (do you follow me?). Dar, probabil, ca la tine exista un singur switch aflat in sufragerie. Asa ca, daca apesi pe el, se aprinde lumina nu doar in sufragerie, ci si in dormitor (pentru ca nu-ti pasa de irosirea energiei electrice, avand din belsug din “s”). Dar daca lucrurile stau astfel, atunci cele doua universuri functioneaza conform aceleiasi legi: daca sucesti switch-ul (din sufragerie), lumina se aprinde in cele doua camere. Buuun. Sa iesim din apartament si sa mergem la plimbare prin univers, asta pe care-l avem la dispozitie. Dat fiind “s” prezent in Universul M, atunci “s” este influentat de spatiu si timp (proprietati fundamentale interconectate ale lui M). “s” poate fi, eventual, localizat, are masa, sufera efecte gravitationale si se modifica (se supune entropiei), fiind muritor si nu vesnic (sa-ti reamintesc: intr-o buna zi, vei fi oale si ulcele!). Asadar, dupa mintea ta acum, nu cumva “s” reprezinta doar un nume diferit (cu acelasi corespondent in realitatea obiectiva) pentru materie (energie)? Si cu zeul, cum ramane? Poate ca, ramane undeva in paralel cu Universul M, daca admitem posibila existenta lui. Si, cum paralelele se intalnesc la infinit, mai degraba il intalnim pe Mos Craciun… la Mall.