Sa zicem ca noi doi suntem intr-o “intalnire”, iar eu iti pun urmatoarele intrebari:
“Care crezi ca sunt trei atuuri sau puncte forte ale tale?”
Deoarece nu ai rezistenta la autoritate, ca doar tu ai apelat la serviciile mele, iti vei livra (cu chiu cu vai) trei din acestea.
“Imi poti oferi, te rog, pentru fiecare un exemplu concret din viata ta?”
Crezi ca iti va veni in minte cu usurinta vreun exemplu? Ma astept ca acest lucru sa se intampla cu unele dificultati. Avem de-a face cu biasul negativismului. Cu o mai mare usurinta, memoria iti va livra situatii negative in care te-ai facut de rasu’ lumii sau in care te ponegresti si astazi pentru deciziile proaste. Insa, poate esti o persoana cu un optimism dispozitional peste medie si, colac peste pupaza si caine cu covrig in coada, esti o extravertita care abia asteapta sa se exprime public, ne-fiind vorbita de acum zece minute.
Modestia este normata social. E o trasatura dezirabila. Daca tu incepi sa povestesti despre atuurile tale si situatiile-surse de exudare a lor, rezulta ca faci dovada de aroganta sau de complexe de superioritate (in amintirea “compensatorie” a lui Alfred Adler). Multi semeni de-ai nostri cred ca e firesc, si chiar astfel procedeaza, sa trancane despre defecte, vulnerabilitati si slabiciuni. Te indoiesti? Fa si tu niste teste de teren si numara in gand cuvintele din registru negativ referitoare la actiunile sau manifestarile altor oameni din cadrul a ceea ce se cheama barfa cotidiana. Ti se pare ca oamenii comunica in termeni pozitivi unii despre altii? Nu cred. Nici macar nu ti se pare.
Oamenii care practica (ma numar printre acestia) si studiaza in disciplina psihologie pozitiva se concentreaza asupra experientelor si aspectelor pozitive ale fiintei umane. Tariile sau trasaturile forta (trasaturi de caracter) sunt aspecte pozitive. Doi dintre parintii acestei discipline stiintifice (desi are o orientare umanista adopta cercetarea empirica si cantitativa), mos Martin Seligman si raposatul Peterson alcatuiesc o lucrare monumentala, in baza studiilor empirice, prin care ne pun la dispozitie un fel de indrumar al tariilor de caracter universal-valabile. Am inteles din sursa sigura ca lucrarea are cateva kilograme (800 pag.) bune pentru un antrenament light la bicepsi sau femurali in functie de pozitionare si experienta cu greutatile.
Pentru a evita concluzii pripite, in practica psihologiei pozitive slabiciunile sau defectele nu sunt eliminate precum strutul care-si vara capul in nisip, sperand sa nu fie vazut. In lumina trasaturilor pozitive defectele nu dispar decat la vedere, nu in realitate, la fel cum ridurile de pe chip dispar intr-o lumina mai intensa.
Hai sa ne gandim ca esti asemeni unei barci cu panze. Un catamaran elegant? Ok. Dar, din pacate, ai o fisura prin care patrunde incet si sigur (sau mai navalnic) apa. Daca nu te ocupi de ea, ce crezi ca se va intampla cu tine? Te vei duce la fund. Bineinteles ca, te vei ocupa de aceasta fisura, de fapt, de o slabiciune a ta, pentru ca, in caz contrar, te vei duce pe apa sambetei (sau a zilei in care esti) sau la dracu’. Asa ca, daca iti doresti dezvoltare personala autentica, te vei ocupa de fisura. Insa, chiar daca vei repara complet aceasta scurgere, nu inseamna automat ca te pui in miscare sau ca vei naviga. Poti fi fara slabiciune si, totusi, sa te misti in voia valurilor. Ai nevoie de o carma si de panze. Acestea sunt trasaturile de forta (strengths). Deja dispui de ele, dar nu le folosesti decat cel mult din intamplare. Odata detectate si luate in stapanire sau folosite constient, te vor pune in miscare incotro iti doresti. Sigur, cu ceva noroc si de un vant prielnic.
Ai o scurgere, te ingrijesti de ea ca sa nu te scufunzi. Dar apoi, vei avea nevoie sa intinzi panzele si sa tii carma ca sa prinzi vant si valuri bune si sa navighezi. Nu e suficient sa te ocupi doar de slabiciuni ori doar de calitati. (Cu multumiri pentru metafora preluata cu imprumut lui Robert Biswas-Diener)
Intr-o abordare medicala psihoterapia este metoda tipica. De obicei, ea opereaza cu slabiciuni, defecte, vulnerabilitati si probleme emotionale conform principiului compensarii aspectelor negative. Daca te afli la -8 si adaugi +6 vei ajunge la -2. Experimentezi o recuperare psihologica (prin efect placebo, eventual)? Evident ca da. Intr-o abordare umanista si lucrand nu cu solutii compensatorii, ci cu trasaturi de forta si emotii pozitive, relatii sociale si activitati cu sens, poti oferi o valoare de plus sase acolo unde exista plus doi (rezulta +8), stimuland o experienta proprie doar fiintei umane (si probabil extraterestrilor daca ne seamana).
Aceea de inflorire sau “flourish” (cum apare in jargonul psihologiei pozitive). O experienta ce poate continua pe tot parcursul vietii. De ce? Pentru ca incepe sa-ti placa. Viata, in mare, capata sens, un sens mai mare decat sinele tau. Iar acest sens creste dinlauntrul tau si se revarsa inspre cei din jur (alti oameni si/sau natura). O existenta traita la acest nivel, cu frecvente experiente de varf (sau “peak experience”, cum le numeste A. Maslow, parintele psihologiei umaniste), desi n-are legatura cu credintele mistic-religioase, o putem numi
viata spirituala (sau o viata de o calitate superioara).