Machiavelism se cheamă acea conduită vicleană, manipulativă, duplicitară și orientată spre interesele personale. (Derivă din numele unui politician, filozof și scriitor și anume, Niccolò di Bernardo dei Machiavelli).
Machiavelicii (acei inși profilați machiavelic) sunt cunoscuți pentru comportamentele lor manipulatoare, înșelătoare și strategice. Sunt calculați și adesea îi folosesc pe alții pentru a-și atinge propriile scopuri. Poftim? Că toată lumea face asta? Asta ne zice un cinic de meserie. Nu chiar amice… Putem crede că mai mulți (decât mai puțini?) oameni apelează la astfel de strategii dar nu fără a se simți culpabili sau măcar rușinați (am speranță). Conștiința lor morală se alertează și strategia nu capătă consistență. Rămâne o soluție de moment ce poate să apară într-o situație de criză. Toți putem fi câteodată machiavelici. Mai ales în unele situații particulare. Însă numai un ins machiavelic se comportă astfel în mod consecvent. Cheia este consecvența (valabil și pentru narcopatie).
Semnale cheie:
- Manipulare constantă
Manipulează frecvent pe alții pentru a obține ceea ce vor, folosind lingușiri, vinovăție sau constrângere subtilă. De exemplu, la locul de muncă, ar putea să se împrietenească cu șeful, lingușindu-l pentru a obține o promovare, chiar dacă își calcă colegii în picioare pe parcurs.
- Opacitatea (lipsa de transparență)
Sunt secretoși și adesea își ascund adevăratele intenții. S-ar putea să simți că nu știi niciodată cu adevărat ce gândesc. Spre exemplu, pot evita să răspundă la întrebări directe sau schimbă cu talent subiectul când sunt chestionați despre motivele faptelor lor.
- Comportament înșelător
Minciuna vine natural pentru ei. Pot fi vorbitori abili, deformând adevărul fără ezitare pentru a-și servi interesele. De exemplu, îi prinzi într-o minciună, dar în loc să își ceară scuze, oferă justificări elaborate, pasează vina sau încearcă să te facă să te îndoiești de tine însuți.
- Relații calculate/interesate
Formează relații pe baza a ceea ce pot obține de la ceilalți, tratând oamenii ca mijloace pentru atingerea unui scop. Spre exemplu, își cultivă prietenii doar cu oameni pe care îi consideră utili (de exemplu, persoane cu bani, statut sau influență), dar îi abandonează odată ce nu mai au nevoie de ei.
- Flexibilitate morală
Nu au preocupări legate de etică sau integritate și sunt dispuși să se implice în practici dubioase, contrare eticii sau imorale, dacă acestea îi avantajează. De exemplu, nu au scrupule în a folosi tactici necinstite, cum ar fi să își însușească meritul pentru munca altcuiva sau să saboteze concurenții, pentru a avansa în profesie.
Te-ai dus cu gândul la câțiva dintre candidații actuali la președinție? Așa este, sunt cu trăsături evidente machiavelice. Să ne reamintim că tendința machiavelică e o latură din triunghiul întunecat. Alături de narcisism și psihopatie ne conturează un profil întunecat în personalitate. În populația generală, această tendință de machiavelism e una dintre cele mai frecvente. Se pare că (ne) ajută la adaptare și ascensiune socială. Și aici depinde de încărcare. O tendință încărcată poate face un ins nesuferit, rece, calculat, meschin (bine, după ce-l observi fără mască).
Sunt inșii machiavelici niște oameni răi? De la un prag încolo… evident. Încalcă fără rușine, fără remușcări norme morale și etice ca să obțină ceea ce și-au propus. Nu au în vedere sentimentele oamenilor, ci manipularea lor în propriul folos. Oamenii devin mijloace sau resurse pe care să le poată exploata ca să-și atingă scopul.
Ai în minte că și companiile și corporațiile pot fi machiavelice? Dar cum putem descrie oamenii de la vârful lor, din board-ul de administrare? Sunt orientate spre profit. E firesc, aud o voce capitalistă. Este, dar nu cu orice preț, zice o altă voce ceva mai socialistă. Și știi ce este mai rău decât profitul? Mai mult profit… Și cine vrea și mai mult profit?… Te las cu aceste gânduri. Sper, totuși, să nu îți scrii demisia, ca apoi, s-o dai pe mine.