Unul dintre principiile psihologiei sună aproximativ așa: acțiunile, gândurile și stările sufletești pot avea cauze multiple; cauzele pot fi externe, în context imediat, dar și în interiorul omului, în constituția sa psiho-bio-fizică sau, ceea ce este, metaforic, sufletul său. Poftim? Zici că sufletul există aievea nefiind o metaforă. S-ar putea să ai dreptate pe undeva, dar discuția rămâne pe altă dată.
Este complicat să discernem între ele, cauzele. Știința psihologiei poate identifica relații cauzale și corelaționale, dar numai operând (metodologic) asupra unor eșantioane de oameni. Nu pe cazuri singulare. Aici relația cauzală devine incertă. Oamenii sunt ființe versatile. Dintr-un curs de neuro-cibernetică făcut acum o mie de ani mi-a rămas în minte că omul reprezintă ”un sistem înalt sensibil la variații”. Seamănă cu vremea schimbătoare și probabilistic predictibilă. Răspundem la exact aceiași stimuli într-o sumedenie de feluri ce variază de o persoană la alta.
Spre exemplu, ne putem imagina un cuplu, Maria și Alex, care se află într-o cameră de hotel unde începe să sune o alarmă. Maria, fiind mai obișnuită cu zgomote puternice din cauza locuinței sale lângă o stație de pompieri, își păstrează calmul și încearcă să găsească sursa zgomotului pentru a opri alarma. Alex, în schimb, care trăiește într-o zonă liniștită (mai există așa ceva?), reacționează imediat cu panică, căutând un loc sigur unde să se ascundă.
Mai mult, chiar și Maria, în funcție de context, poate reacționa diferit la aceeași alarmă. Dacă ea ar fi avut o zi stresantă la muncă, poate că răspunsul ei ar fi fost unul de iritare și frustrare, în loc de calm și rațiune.
Sau, în cazul unui stimul intern, Maria are un gând amar și starea ei pozitivă se dizolvă mai rapid ca un cub de zahăr în apă caldă. Și brusc se ivi o expresie bosumflată. La fel și când Alex îi reproșează ceva pe acel ton tăios care, după cum se spune, face muzica.
Sau, în caz de anxietate, Maria poate avea senzații de greață (frecvente) și să mănânce mai puțin și mai rar , iar Alex poate simți foame și mânca mult ca să-și potolească starea anxioasă. Cine nu știe că anxietatea nu e doar în minte? Cel mai adesea este experimentată în întreg corpul fiind cel mai legată de digestie pe relația creier-intestine.
În concluzie, complexitatea comportamentului uman este o reflectare a interacțiunii dintre factori interni și externi, unde fiecare individ reacționează unic la stimuli, fie ei de natură fizică sau emoțională. Deși știința psihologiei ne oferă o înțelegere a tendințelor generale prin studii asupra grupurilor, natura umană rămâne un puzzle variabil, înalt sensibil la context și circumstanțe personale.
Acest lucru ne reamintește că nu există un răspuns universal valabil. Nu poți lucra cu oameni pe bază de rețete ”one size fits all”. Fiecare situație necesită o abordare nuanțată și empatică. Fiecare om este o combinație unică de experiențe, emoții și reacții, care nu poate fi, in totalitatea ei, prinsă în simple formule, categorii sau tipare rigide.