Acesta e un mesaj de închidere a activității de blogger. După ce toate mini-cursurile practice vor fi deveni accesibile (fără parolă), voi înceta să public aici, pentru o vreme, noi articole. Însă, voi face uneori anunțuri și informări legate de cursuri. Iar dacă ești abonat(ă), le vei primi în e-mail.
Simt că a venit momentul să ne despărțim. Îți mulțumesc că m-ai suportat. Îți sunt recunoscător dacă ai vorbit și altor oameni de existența acestei ”surse” co(s)mice doldora de năzbâtii. Poți lua din ele cu lăcomie și încredere. Provoacă uneori, la aceia mai conformiști, indigestie. Năzbâtiile pot fi riscante prin aceea că merg contra-dogmei, contra normelor sociale, contra unui sistem de gândire. Dar sunt benefice pe termen lung. Contribuie la reformarea unei societăți, unei mentalități sau concepții. De aceea mi-ar plăcea să-ți amintești de ne-știință și curiozitate în cinstea lui Socrate. Reforma de la orice nivel nu poate începe fără îndoială, fără întrebări sau probleme bine formulate. Asta cere timp și mulți oameni n-au așa ceva. Din nefericire, unii sunt chiar politicieni sau profesori.
Dar cine are numai răspunsuri poate fi declarat ”mort” înainte de a muri. E asemenea unui cadavru ambulant. Umblă, vorbește, muncește, votează, iubește și se comportă (sau nu) cumsecade. Dar nu-i vedem acea scânteie. Vestea bună e că poate fi uneori aprinsă. Acela care e ”viu” caută să formuleze întrebările bune. E conștient de neștiință. Trăiește un moment socratic.
Și nu uita să dai mai departe, gândindu-mă îndeosebi la cei tineri și copii. Ce frumos ar fi, îmi imaginez, că adulții să dea mai departe și din neștiința și modestia lor vizavi de realitate. Da, deoarece e atât de omenește să nu știi și să nu te poți pricepe la orice! În schimb, să recunoști și să respecți știința și priceperea altora.
Poți da mai departe chiar din neștiința ta conștientizată și alcătuită din întrebările și răspunsurile tale, dar niciodată absolute și categorice că riști o mare dandana; se cheamă colocvial ”Orbire” (sau ”iluzia înțelegerii” după cum bine știu fanii lui D. Kahneman). Orbirea nu-i doar la văz, ci și la intelect (sau minte). Și câți ”orbi” umblă pe stradă! Hazliu e că unii îi conduc pe alții. S-ar putea să fiu unul dintre ei. Dar caut să-mi reamintesc ”orbirea” și să-mi păstrez vigilența.
Câțiva cititori m-au înștiințat că unele articole le-au mers la inimă. Le-a stat inima-n loc după care au reînviat… în altfel de oameni. Se credeau mai iluminați. Alții că le-au mers la cap schimbând cele câteva legături neuronale cu unele de pătrunjel. Cică văd viața cu alți ochi; motiv pentru care trăiesc bine (aici în țară?). Unora dintre ei domeniul psihologie le pare altceva, dar ce anume? Sper să o perceapă drept ceea ce este în acest secol, o știință empirică dar nu fără iubire de oameni.
Pe unii dintre acești cititori i-am cunoscut chiar face-to-face. Pe alții doar prin ceea ce mi-au scris. Da, au fost și câțiva care au îndrăznit să-mi scrie și să-mi mulțumească (chiar ani la rând). Nu le-am mărturisit că și ei, la rândul lor, m-au schimbat. De multe ori am scris avându-i în minte.
Blogul are un istoric de șase ani și conține peste 1000 articole, unele mai cu substanță, altele mai fără. Sper să te delectezi cu ele. Și dacă merită, să le comunici și altor oameni.
P.S. Conținuturile acestui blog sunt protejate prin drepturi de autor. Ele pot fi copiate doar cu respectarea regulilor de citare (pe scurt, ghilimele și indicarea sursei cu legătură activă în text). În schimb, ideile pot circula liber.